Indiferenta

Unde am ajuns?
Ia sa vedem!
Iubesc Oamenii...dar mi s-a reprosat ca nu e bine sa-i indragesc pe toti, pentru ca unii nu ii plac si deci...nu e bine ce fac!
Primesc cu bucurie pe oricine in casa mea si-l omenesc cu ce am...dar daca eu nu-mi dau seama din timp..."ala e un frpturist!, ce cauta p'aci?"
Ajut pe oricine are nevoie de ajutor sincer...chiar lasandu-mi treaba la o parte...gresala mea!...oamenii sunt vanitosi si ei cred ca ar trebuii sa-mi vad de ale mele si sa nu-i mai plictisesc cu sfaturile ...pe vremuri, cerute!
Am intraznit sa cer sa fiu inclus si eu in "program"...ca parca preaaa ...ma rog..."pai tu esti ala care nu pleci niciodata din "balta"!"
Cum?
Pai, uite eu chiar ador sa plec, la delta, la zburat, la cirese, la mare, la o sueta..."eeee, in Delta am fost dintr-o inertie a ta; la zburat pentru ca-ti place sa zbori cu avionul; La mare!...tuturor le place la mare!...La cirese!,...daca mergem cand nu's coapte mergem degeaba!"

Oare nu puteam sa ma duc singur cum de fapt am mai fost?
Ba da!
Dar v-am luat si pe voi...pentru mine, ma duceam singur...mancam 10 kile de cirese, zburam pana ma plictiseam, stateam pe malul apei cu o undita in mana gandindu-ma la Nimicul fiecaruia...
Nu e bine nici sa mai folosesc diminutive...
Sau expresii de alint
Nimic nu e fara rost in capul meu.
Nimic nu vrea sa faca rau din ce gandesc...poate numai mie.
Prietenii sunt rari...foarte putini...unici, oricum pe cale de disparitie!
Ne indreptam catre inexorabilul final...singuratatea absoluta!
Nu mai am nici puterea nici vointa sa lupt cu mentalitatile de azi...
Tansferul a fost efectuat...
Admirati!
Ajutati!,
Dati-mi exemple de daruire si de dedicare...pfff
Sunteti ori interesati ori naivi!
Preferati ce vreti...mai aveti pana o sa vedeti ce gresiti!

De fapt sunteti normali, eu nu sunt!
De fapt sunt gelos...dar asta nu merge fara sa iubesti!
Ar fii doar indiferenta!

Naivitate

Naivitatea cand esti copil e suava si te face sa zambesti intotdeauna.
Zilele trecute iar am fost "admonestat"..."Te comporti ca un copil!"...ar fii bine...sa mai fiu copil. Ce griji, ce probleme!?
Dar nu se mai poate.
Si ce sa zic, de parca ar fii ceva rau!? Ma rog, stiu, sigur ca stiu la ce se referea dojana.
Asa ma comport eu, cand sunt un pic deranjat sau suparat cand apare cate o problema minora devin coleric de fapt sunt coleric ca si comportament.
In schimb cand treaba e groasa, indiferent de motiv si da, poate fii numai si numai in capul meu, atunci ma retrag ma ascund si renunt, pentru ca nu mai e loc de conciliere adevarata. Indiferent de cat timp trece, pot sa iert dar nu uit niciodata.
Am patit prea multe in viata ca sa nu-mi dau seama cum evolueaza lucrurile.

Si ca sa explic clar, nu manipulez pe nimeni si nu pun pe nimeni sa faca alegeri.
Asa fac eu ca si grade de "reactiune" la "agresiunile" care-mi tropaie prin cap.
Aveti si pe cine intreba...ca sa va convingeti de "copilul" din mine.

Dar nu sunt mai sunt naiv!
Si la varsta mea, asta e de bine.

Cantecul Lebedei

Nu fac parte din "societatea" de azi! E clar nu pot face parte din program!
Pasinea inseamna altruism. dedicare si lipsa calculelor meschine.Ca de altfel si absenta oricaror tendinte de lidership! Ceea ce nu e cazul in momentul de fata si nu va fi niciodata.
Dac ar fi cazul dupa ce simt as merge oriunde...ce voi simtii, in viitor?..atunci nu as merge nicaieri.

O sa vina si partea cu afacerea ca e ceva "firesc" in zilele noastre.
O sa vedeti...dar are sa treac ceva timp si o sa uitati sau o sa va faceti ca uitati si nu o sa mai recunoasteti nimic. NIMIC DIN CE AM ZIS!
SI ASTA LA ADAPOSTUL pasiunii!
Unii au omorat lupii sub pretexte de false de aparare a oamenior ca apoi sa incerce sa-i readuca inapoi ca era prea multa infectie. "Lupul cel rau" a ramas in schimb.
Ma conving inca o data ca nu am ce cauta pe "lumea" asta. Suntem impotriva naturii.
Imi pare rau ca m-ati cunoscut!
Va las in pace sa vietuiti cum stiti.
Nu suport minciuna nici chiar prin omisiune!
Carcotelile mele sunt sincere chiar daca nu sunt spuse direct celor la care tin.
Nu am si nu am avut nevoie de nimic de la nimeni.
Incercati sa nu ma mai cautati.(cum de altfel si faceti)
Nu insistati.

Schimbare

In vanitatea mea prosteasca am crezut ca se pot schimba lucruri de pe o zi pe alata. Nu se pot schmba! Nu se schimba nimic!
Omul nu se schimba.
E programat asa, sa fie cum poate si cum vrea.
Urasc sa am dreptate cand e vorba sa se intample lucruri neplacute sau rele de'a dreptul.
Asta e!
Iar o sa zica lumea ..."da, tu vrei sa ai intotdeauna dreptate"!...si "de ce nu zici clar ce ai de zis?"
Clar trebuie sa "zici" numai computerelor, astea de ne strica viata reala...
Noi ar trebuii sa simtim...
Ne nastem cu abilitati de comunicare prin telepatie si sfarsim sa comunicam mai mult pe mess...si ce o mai urma...
Am gresit si eu dar toata lumea vad ca face la fel, ba mai rau...excludere se numeste si nu am de gand sa ma bag pe gatul nimanui.
Nu m-a intrebat nimeni daca vreau si eu...hai, lasa. Nu pot face parte din "program"...nu sunt inclus...de fapt nu am fost niciodata!
Avea dreptate ala...chiar si in gluma spus..."Nu vine nimeni aici pentru tine, sa-ti iasa din cap!"
Cine e p'acolo?...intrebarea asta ma scoate din sarite...eu sunt nimeni, daca sunt singur!

Toata lumea "stie" dinainte ce si cum vreau eu. Ce sa se mai oboseasca sa ma intrebe, nu?
Balta e goala acum...ma rog mai sunt ale mele si niste fieratanii...e mai fun sa-ti stii "investitia" la adapost.
Aici doar se fac lucruri si atat.
E normal pana la urma.
Numai ca excluderea functioneaza si aici.
Nici nu vreau sa aflu unde e Locul...despre care am aflat intamplator...nu de la cine-mi reprosa mai acu ceva timp ca nu i-am zis direct lucruri...deh, de ce trebuie sa stiu eu?
Se pare ca daca nu pot schimba eu lucruri trebuie sa ma schimb eu...e mai usor sa-mi impun eu ce e bine sa fac, mie...
Nu vreau sa mai merg nicaieri, nu ma mai intereseaza.
N-am auzit, "nenea, ce faci, nu mergi?...hai ca vedem noi!...mergi cu mine?..d'astea.
Nimeni!
Nen-tu!...Hai la nen-tu...chiar si asta suna cam asa...hai la ala al tau! De ce sa te implici cand poti sa nu?
Acu e prea tarziu!...chiar daca nu as fi mers pentru ca nu-mi place in prostia mea , sa ma indatorez la nimeni...Ideea de baza este insa ca: nu sunt inclus in "program".

Si sa mai zica cineva ceva, nu mai merg...mai e o zi pana la plecare...din cate am tras cu urechea.

Lumina

Citeam azi cava, chestii "grele". Religie, liberul arbitru...d'astea...
Ceva mi-a atras atentia. Era vorba ca sa zic asa de faptul ca un individ nu poate gandii, tot ce s-ar putea gandii. Ar intra intr-o contradictie cu natura. Eu asa am inteles.
Adica daca am putea gandii chiar tot, atunci am putea sa ne transpunem in persoane diferite in trecut si sa modificam prezentul si chiar sa vizualizam viitorul si conform cauzelor deja constientizate, sa-l stricam si p'asta!!! Ha, Ha, Ha! E greu? Cred. Nu stiu sa ma exprim.
Teoriiiii...concepte...filosofii...misto!
Ma freaca astia la radio cu invierea lor...cica o sa invie..ma rog e o sarbatoare, a "inviat" o data si gata. Obiceiurile sunt frumoase si pot sa le inteleg...si sa le accept.
"Sa fie Lumina!...Si a fost!" "Veniti de luati Lumina!"...

Nu vreau de la astia, ca nici macar nu au!

"Unde" am fi fost fara religie? Probabil mult mai putin violenti pentru cauze "drepte", mai putin intransigenti cu ceilalti si mai departe in gandire , fara dogmele impuse de fabricantii de mituri!

Tre' sa sting "becu' lu' Niculae" ca sa se faca "lumina"!

Tinerete

PRIETENÍE, prietenii, s.f. Sentiment de simpatie, de stimă, de respect, de atașament reciproc care leagă două persoane; legătură care se stabilește între persoane, pe baza acestor sentimente; amiciție, prieteșug. ♦ Atitudine plină de bunăvoință, prietenoasă față de cineva. ♦ Legătură între grupuri sociale, între popoare, între țări bazată pe aspirații, năzuințe, interese comune. [Pr.: pri-e-. – Var.: (reg.) prietiníe s.f.] – Prieten + suf. -ie.
Sursa: DEX '98 |

Mda, cam vag asa...ce sa intelegi cand termenul e explicat cu alti termeni care nu-ti sunt familiari?
Prietenia:...cand reusesti sa ghicesti gandurile celuilalt si sa incerci sa-i alini dureri sufletesti?
Cand te intereseaza numai si numai cum o mai duce si ce mai face?.
Cand poti sa-i impartasesti cele mai ascunse nazuinte?
Cand si daca-l vezi dupa o periada lunga de timp poti sa reiei o discutie de parca a fost ieri?
Cand poti sa ceri ajutorul fara sa te simti apoi indatorat?
Cand visele lui sunt si ale tale?
Cand nu trebuie sa ceri nimic pentru ca ti se da oricum?
Cand il aperi si te apara, cand te ia in brate si te dojeneste daca gresesti, cand se gandeste la tine cum s-ar gandi la el?
Cand nu face si nu-ti cere socoteala?
Cand te asculta cu atentie ca sa priceapa intradevar ce zici?
Cand nu se ascunde si nu ascunde nimic de tine?
Cand bucata de paine mai mare ti-o da tie iar tu-i dai inapoi ce stii ca ni ti se cuvine?
Cand se scoala din somn fara sa te spurce si te asaza la masa, ca ai venit tu?
Cand nu zici: "-Eu am si alta treaba decat sa stau sa-l inteleg pe asta!"

Cum sa intelegi acesti TERMENI, daca nu-i stii si nu-i experimentezi?...si nici nu vrei...

"Ce-ati facut in ultimii cinci ani???"
-Pai m-am ocupat cu observatul...cu cautatul de atitudini d'astea...

Deocamdata mi-am regasit Tineretea.
(Trece si asta dar multumesc "vinovatilor")

Utopia

Vise desarte...nefezabil(ce porcarie de termen...caracteristic marii porcarii in care traim)...utopii...
Visele nu pot fi desarte decat daca ai incercat din rasputeri sa ti le inplinesti si nu s-a putut.
Si atunci poti visa cum ar fi putut fi.
Altfel, visele sunt vise!
Eu voi continua sa visez.
Si voi implinii cateva.

Lovitura de sta(r)t?

He,he! Pana la urma tot vine.
Primavara, de ea zic.
Anul asta am asteptat-o ca niciodata! Incep sa umble hormonii pe strada si gargaunii prin mintile noastre. Se da startul la vise si planuri de vacanta, la ganduri frumoase si recuperari de neinpliniri trecute.
Acum fiecare cu ce-l preocupa, normal. Fiecare le avem pe ale noastre, particulare in contextul asta general "de primavara"
Unii isi fac planuri de calatorie, altii ce sa mai inventeze, unii se multumesc cu putin, altii vor tot!
Fara nici o legatura...cei care-si propun teluri prea multe si prea inalte nu vor fii niciodata fericiti , nici macar cat negru sub unghie!
Si oamenii de genul asta sunt chiar periculosi pentru ca devin rai cu timpul, invidiosi pe micile realizari ale celorlalti, in permanenta obsedati de a epata si a arata celorlalti cat de capabili si potenti sunt ei si ce lucruri deosebite fac!
De fapt are legatura...
Cert e faptul ca astia sunt "viitorul".
Cei relativ normali nu au nici o sansa...vor fi atrasi iremediabil in capcana de ai admira pe acestia.Oamenii normali insa, pot admira sincer, cei dintai nu stiu decat sa invidieze.
Rau e pentru ei insa ca nu au putut si nici nu vor putea vreodata sa aiba parte de oameni sinceri in jurul lor. Vor fi tradati la primul semn de slabiciune! Asa e de cand lumea cu tipul asta oameni.

Se da "startul" la lucruri frumoase si ei vor sa fure si startul, sa dea o "lovitura de sta(r)t"!
Treaba lor!

Planurile mele se reduc la a fi eu insumi si sa ma schimb in bine cat pot!

Paradox

Stand de vorba cu cineva mai ieri alaltaieri mi-am dat seama de o chestie bizara. Dar sa o iau cu inceputul. Se intampla adeseori ca atunci cand cunoastem pe cineva, pentru prima oara, auzind diverse lucruri despre ea inainte (lucruri bune zic, d'aia si tinem sa o cunoastem), sa ramanem cu "gura cascata" la tot ce spune si povesteste.
Impresia care ne-o face e puternica si povestim si la altii: "ce om minunat am intalnit!".
Se intampla sa facem aprecieri laudative si ne imaginam cat de deosebita e o alta persoana si numai citind o carte sau un articol scris de aceasta.
Ne imaginam perfectiunea pornind de la o frantura, o picatura de viatza!
De fapt ne place sa visam.
Si trece timpul. Poate chiar devenim prieteni cu oamenii astia.
Nimic bizar si paradoxal pana acum, nu?
Urmeaza in schimb asta.
Cu cat devenim mai apropiati si mai prieteni avem tendinta sa sa nu mai apreciem calitatile celor apropiati si sa o dam in derizoriu, indiferent de ce ar zice sau face! Si asta ca sa nu-i zic lipsa de respect.
Bizar si paradoxal daca ne gandim cum a evoluat relatia.
Si cand iti dai seama ca si tu faci la fel si incerci sa te corectezi tu insuti, intre timp, ceilati te iau peste picior si te "corecteaza", iti dau si "exemple"...(tindem sa sa dam dreptate si sa luam ca exemple oameni ale caror defecte "eliminatorii" nu le stim)
Strainii! Oamenii aia la care ne uiteam ca la icoane!
Ne-am intors la inceput.
Ce ar mai cobori "specialistii" in ochii nostri daca ni i-am face prieteni.
Ar devenii in relativ scurt timp Carpaci!

Parca nu suntem intregi la minte
"Combati" intr-o relatie cunoscuta si sincera cu exemplele luate de aiurea si neverificate !
Calitatile de odinioara nu mai conteaza...acum se vad doar defectele.
Si nici macar nu realizam ca gresim!....multi dintre noi!
Eu mi-am dat seama de asta, d'aia am si scris, nu?

Terenul de Joaca.

O sa-mi treaca. Sunt sigur, pentru ca asa sunt eu; nu tin la suparare.
Am avut "lovituri" mari de care am trecut si am "uitat"..si am iertat. La ce bun sa ti suparare. Ma rog, ceva tot ramane dar numai ca semnal de alarma, ca "dispozitiv" de avertizare ceva mai sensibil.
Trece vremea si cine spunea ca timpul le rezolva pe toate avea dreptate.
A fost si mai e inca o perioada de liniste ...nu se intampla mai nimic. Nici de lucru nu am, nici cei ce umpleau Pestera nu prea mai vin...au treburi. E si mult noroi in curte. Nu se poate lucra afara.
Vine ea si primavara.
Atunci o sa fie plin. D'aia am impresia cateodata ca eu sunt ca un teren de joaca si atat. Nu prea suna nimeni decat sa intrebe ceva ce-l intereseaza pe el nici decum sa vada ce fac! Daca nu ar fi mess-ul unde schimb vorbe cu doi-trei, ar fi tacere absoluta.
Dar vine ea primavara.
Cine vine sa se joace acum pe un "teren de joaca" plin de "noroi"?...care a reactionat si nu a mai fost docil!... care s-a "razvratit" putin!
Nimeni sau aproape nimeni.
Dar nu e de vina "terenul"...ci Jucatorii.
Ei sunt cei care vor deja "cupa" fara insa sa fi trasat terenul. De fapt unii nici nu stiu jocul dar au absolvit scoala de arbitri!
Sunt prea "sus"ca sa se murdareasca intrand pe teren.
De fapt stau pe margine si ne arata ce tricouri noi si frumoase si-au cumparat...sau nici macar atat...ca nu suntem de nasul lor.
Eu cam asa ma simt...ca un teren de joaca fara jucatori pasionati de joc.

Pregatiri de incheiere

Atat.

P.S.
Nu trebuia sa scriu aici ce cer altora.
Aici eram eu insumi si atat.
Daca in schimb nu stiu sa ma exprim ...
ma pregatesc sa inchei.

Nici o explicatie...

Am scris cate ceva si reactiile nu au intarziat sa apara.
Nimeni nu a inteles exact ce am zis, sau mai bine zis, toti au inteles ce au vrut ei, nu strict ce am scris eu.
Unii au inteles ca ma iau de ei degeaba.
Altii au inteles exact pe dos.
Mai toti au inteles ca sunt incrancenat si suparat.
Ca trebuie sa-si ia lucrurile, ca vreau sa scap de ei, ca trebuie sa faca socoteli.
Poate ca sunt si nerecunoscator?
Ca aici e gazeta de perete...ca a venit "Ziua Canii"!
Asta cand nu o sa mai fiu!

Vise

Trebuie sa ma las de fumat. Fumatul duce la impotenta!
D'aia nici nu-mi cumpar tigari cu anuntul asta iar daca se nimereste schimb tigarile dintr-un pachet in altul cu avertizare mai prietenaosa...de exemplu cu canceru'!
Cel mai mult le apreciez pe alea cu "Fumatul da dependenta, nu incepeti sa fumati!"...eu am inceput mai demullt asa ca la mine nu mai e valabil!
Bine, acum nu stiu cand o sa se manifeste vizibil dar cred ca a si inceput intr-un mod parsiv!
In rarele cazuri cand imi aduc aminte ce am visat observ cu tristete ca nu mai am vise erotice. =)=)
Chiar daca ma gandesc la "ceva" inainte de a adormii!

Nu e bine; trebuie sa ma las, de fumat.
Ce dracu', a inceput cu visele!? Pai astea's cele mai importante!
Degeaba gandesti lucruri cand esti treaz daca visele sunt seci!
Pentru ca visele te trag inainte!
Ele sunt motoarele noastre!
Ele stiu inainte ca noi sa ne "trezim", unde o sa mergem!

Catalog

Nu stiu de ce dar era ca o sperietoare. Mare si impozant, era primul lucru pe care-l observai cand intra profesorul in clasa. Abia apoi ridicam capul si vedeam cine a intrat si nu ca nu ne-am fi asteptat. Sau poate si d'asta?
Parca era o usurare cand (rar dar se mai intampla), profesorii veneau fara catalog.
Dar sa revin. Dupa ce se schimbau saluturile se stiga catalogul, se striga "prezenta". Si parca se adunau si ghimpii prin stomace. Raspundeai: Prezent! cu o oarecare curaj si satisfactie ca ai facut si tu ceva bun inca de la incepul. Esti prezent macar! Dupa ce "trecea" de tine, ingrijorarile reapareau!
Ce o sa faca azi...extemporal?...o sa "asculte"? sau doar o sa "predea"?
De fiecare data era la fel.
N-am fost un elev model, poate din cauza asta!
Nici acum nu sunt "model".
Am si prezente si absente in acelasi timp.
Dau dar si scriu extemporale, ascult dar si "predau"(dupa unii prea mult) simultan.
Am si catalog.
Din cand in cand fac si prezenta.
Zambetul?-Prezent!...Chef de munca-Absent!(hahaha)...Dorinte?-prezent!...Ura?-absent motivat!(chestie de rasism si din cauza de democratie)....Dau pagina...asa...
Chef de joaca?-prezent....Iubire?-prezent!...Generozitate?...E invoita azi(deh, criza)!...
Mai sunt.
Din cand in cand o sa mai fac prezenta.
Catalogul e plin.
Si cu prezente si cu absente!

Dialectica

Si am condamnat toti Comunismul...Ala pe asta se baza, pe dialectica... cica; "acumularile cantitative produc salturi calitative".
Era un capitol din "Capitalismul" lui Marx.
Ma rog, conceptul e valabil oricand; de aplicat, l-a aplicat insa cine nu trebuie.
Acum, depinde ce acumulezi.
Unii parca vor cu tot dinadinsul sa enerveze, sa fie nesuferiti si sa para atotstiutori.(Mai ziceau de mine!) Se mai si intreaba de ce toata lumea e asa! De ce atmosfera e apasatoare...pai, vina e si a lor.
Altii se ascund dupa false principii si devin din "neclari" in si mai neclari!
:):)

Eu nu intzeleg cum dracului dupa o perioada in care toti acumulam energii negative se produce schimbarea aia frumoasa in care parca toti inviem dinnou!? Cand fetele se lumineaza si pofta de viata revine!
O sa vina si primavara!

E absurd!
Strangi "minusuri" sa poti sa "desenezi" un Plus Mare?
La mine a fost un pic invers...ma rog nu stiu ce urmeaza dar stiu ca am simtit pozitiv cand altii erau "negrii la fata".

Abia astept sa vina primavara!

Sport

Cine n-a facut sport in viata lui? Ma rog, putini!... nu de performanta neaparat, asa ca o joaca, o placere, ca un prilej de intalnire cu prietenii!
Multe amintiri sunt legate de sport. Eu imi aduc amite si acum cat scoteam pe "suta", cand am aparat un "11 metri" vital, cand am dat un gol din poarta'n-poarta!...
Si nu putine au fost sporturile pe care le-am incercat.
Cred ca mi-au scapat doar alea exotice sa zic asa: hochei pe iarba, carling, sarituri de la trambulina cu schiurile...sau excentrice: scuipatul cu samburele de maslina, innotul "la copca", in noroi...absurde(pentru mine): bungee jumping... si or mai fi, dar deja ma enervez ca vad ca sunt multe si alea pe care nu le-am incercat! :))
Mi-au placut o gramada.
De fapt fiecare are farmecul lui.
Cel mai mult insa iubesc tenisul. Surprinzator nu? (ha,ha)...chiar si pentru mine!
Mie, caruia imi plac "echipele"!
Nu stiu de ce-mi place dar e superb.
E ca un dialog si ca o colaborare in acelasi timp in care neprevazutul are locul lui.
Ca o confruntare de idei in care fiecare "adversar" incearca sa anticipeze raspunsul celuilalt.
Cineva pierde de fiecare data dar mainile se strang la sfarsit si raman prieteni.
Fain!
Asta e tot.
A, Si un sport pe care-l urasc...tenisul... la perete, felul ala de tenis cu care te antrenezi.
Pare ciudat ce spun.
Peretele e inert, surd, inalt si extrem de previzibil.
Nu se misca, nu-ti raspunde, nu poti trece de el...si daca in cazul tenisului normal incerci sa intelegi ce urmeaza a se intampla din miscari, pozitii si efortul adversarului, aici "la perete" te poti pasa singur, fara sa mai poti vreodata sa ajungi sa-ti repari "gresala intentionata" de unghi, de deviere, de abordare, chiar daca stii ce va urma.
Si nici macar nu te uimeste viteza cu care se intoarce impotriva ta!
Fara minge e si mai rau!

Aritmetica

Adunarea. Adunarea e simpla. Unu plus unu fac doi; plus unu fac trei...Sa zicem ca ma pricep la asta, am mai zis. E bine cand se strange lumea. La o hahaiala, la o besniteala, la o bere, la frecat de fiare (cam rar in ultimul timp).

Scaderea. Scaderea e ceva mai grea. Dupa ce ai adunat din greu nu prea-ti vine sa scazi. S-a intamplat. Nu cu multi, dar s-a intamplat.
De fapt s-au scazut singuri pentru ca mie mi-e foarte greu sa spun: NU!

Inmultirea. Asta cu inmultirea o stie toata lumea, asa ca nu va mai explic nimic! =) =)

Impartiea. Ei, aici e ceva dosebit. Pentru fiecare.
Tot ce ai trebuie impartit.
Dar nu ce zicea unu mai acu ceva timp, sa renunti la tot si sa te duci prin pustii(asta vor si ei), ci sa dai ce crezi ca merita si cat merita fiecare. Adica sa imparti fiecaruia ce crezi ca i se cuvine si poate chiar mai mult un pic!

Aritmetica e simpla...
Sa vezi cand studiem Algebra!!!
Acolo sun multe necunoscute!

Malpraxis

Comunicarea intre indivizi e vitala. Asa s-a nascut de fapt specia umana ca specie inteligenta. Nu stiu daca a fost o capacitate invatzata sau data dinafara. Cert e faptul ca a ajutat mult, decisiv, la evolutie.
Mie-mi foloseste. E extrem de importanta!...si mi-a lipsit enorm. Toata viata.
Poate sunt eu prea pretentios.
Am facut si excese de comunicare si nu stiu daca a fost bine. Am incalcat si "reguli" si "limite" in comunicare si poate ca nu a fost bine. Am declansat si reactii "adverse", de indepartare, retragere, distantare.
Poate ca tocmai de aceea acum, nu sunt inteles.
Poate ca acum cand sunt supus la lipsa de comunicare, cand fiecare are lucruri mai importante decat sa stea de vorba cu mine, ma simt asa de rau.
Si mai rea e insa saracia in comunicare. Asa, sa salveze eventuale aparente.
In ultimul timp am fost obisnuit altfel
Nu e bine. Malpraxis.
Ma tratati gresit. Nu vreau sa stau in incubator.
Nu ma fac "bine" asa!

La ce bun?

Chiar, la ce bun? De scris zic!
Ce dracului rezolv cand nu e nimc de rezolvat? Ce doresc sa realizez cand nu e nimic de realizat? Ce mangaiere-mi aduce cand de fapt pare ca-mi adanceste starea sufleteasca?
Asa pare, ca nu e bun la nimic. De scrisul meu pe bleg spun ca asa, in general, scrisul e bun!
Daca nu ar fi scrisul nu am mai avea ce citi, nu?
Nu ar mai fi etichete pe sticle! Anunturi matrimoniale, semne de circulatie gen "STOP"...
Nu s-ar mai putea transmite ganduri la distanta...nu ne-am mai putea cunoaste unii pe altii fara sa ne vedem neaparat.
Bacovia! N-ar mai fi nici Bacovia cu starile lui cu tot !Nu ne mai chinuiau la scoala cu el!
Daca el a putut sa scrie printre lacrimi si ganduri negre inseamna ca e posibil si chiar necesar, altfel nu se straduia atat!
La mine nu e asa de grav...
Acum ca pot si eu sa mai scriu, e sigur dar...la ce bun?

Murphy's..,

Ala cu legile lui.
Stiti ca e sau a fost un personaj real! Un profesor, cercetator ceva prin America.
Mare parte din "legi" sunt haioase altele adevarate, in orice caz au "prins la public" ca sa zic asa.
Cateva mi-au ramas in minte: "Daca ceva poate merge MAI RAU atunci, va merge!"...
"Daca ai eliminat toate defectele posibile si aparatul tot nu functioneaza atunci, urmareste cablul de alimentare si vezi daca e cuplat in priza!"..."persoanele potrivite tie sunt luate deja!"..."O femeie isi va aminti intotdeauna barbatul pe care ar fi putut sa-l aiba iar un barbat, pe cea pe care nu a putut"..."Nimic nu se inbunatateste cu varsta!"...D'astea!
Si una care e cea mai vestita incat a devenit deja banal sa o spui: "Tot ce e bun in viatza este Imoral, Ilegal sau Ingrasa!"
Numai ca asta nu e lege e constatare...
Si nu e spusa de Murphy ci de Alexander Woolcott, un ziarist tot de peste ocean; oale si ulcele deja. Au bagat-o astia tot la Murphy ca da bine.

E greu rau cu "legea " asta, ultima.
Cel putin pentru mine.
De ingrasat vad ca nu pot. Cu chestii ilegale nu-s invatat si nici nu ma trage ata sa fac ceva numai de "amorul artei".

Ei, cu imoralul stau mai bine. Stati, e greu si aici.
E greu sa faci ceva ce "nu e voie"!
Dar,
...e si mai greu insa sa Nu faci ce nu ai voie sa faci!
E greu!
"La tati ni-i greu!"

Inventie

Niculae a avut o idee. Daca ar putea, ar inventa becul care face intuneric.
Uite asa! Cand il aprinzi sa se faca intuneric!
A gasit si o gramada de aplicatii care de care mai practice si mai profitabile.
De exemplu daca te afli in plin soare, poti fi chiar si in desert, aprinzi becul care face intuneric si normal, se face intuneric deci si se face mai racoare! Toti bani seicilor ar fi prea putini pentru inventia asta!
Nu stiu cum ar fi sa poti face chestia asta dar ar fi cool!
Eu as gasi intrebuintari mai... altfel!
Sa poti sa te uiti la un film la un cinema in aer liber ziua.
Sa aprinzi Becul si sa poti sa dormi ziua in amiaza mare.(Cred ca ar trebui inventat si becul care face liniste...)
Sa aprinzi becul care face intuneric si sa vezi unde e steaua polara...ca sa nu te ratacesti.
Sa faci intuneric si sa te ascunzi de lume.
Sa poti sa te gandesti la ce vrei, sa faci ce vrei fara sa te incurce nimeni.
...pentru ca numai tu vezi inafara si ceilalti nimic "inauntru"!
Ar fi buna o chestie d'asta.
Asa ceva nu cred ca se va inventa!

Nu e cumva totusi, invers?
Nu cumva suntem mai toti in Intuneric?
Nu cumva "inventia" e deja inventata, si doar cativa au "becuri" care fac Lumina?

De fapt avem cu toti dar nu gasim intrerupatorul!

Deja-vu

M-am saturat de atata zapada.
De patru zile lopatez zapada sa fac "partie" prin balta.
Chiar ma gandeam, vorba cuiva, sa o export, sa o vand cumva...dar acum ar vinde toata lumea asa ca "pretul la bursa" al zapezii, e mic.
Si mai am si ceva de lucru...si vreau sa ma plimb si cu broscuta...si sper sa nu mai vina alta zapada ca omor pe cineva!
Am curatat din contactele de pe mess cu care nu am vorbit demult sau niciodata. Urmeaza cei care stau offline.(cat ma supara chestia asta cu offline-ul!) In mintea mea, a sta Offline e egal cu : "nu vreau sa fiu vizibil pentru tine pentru ca ma bati la cap cand nu am eu chef!"
Vad eu cine mai urmeaza...oricum zilele astea, cineva a pus lanturile si a venit sa dea zapada impreuna cu mine! Parca e acum (deja?)CINCI ani!
A fost primul si vad ca e singurul care se gandeste...ma rog, actioneaza. Au mai fost care au intrebat; de ce sa mint?
Poate ar fi venit si altii dar i-am "linistit" ca e in ordine!
Sa nu intelegeti gresit, sunteti multi care m-ati ajutat, chiar si impotriva vointei mele ! (ha, ha!)
Cu el insa nici nu am vorbit!
De fapt cam asta e Treaba!
A venit si gata! Si i-am multumit!
Cand au trecut cinci ani?

Gresit!

Nu stiu de ce, dar de fiecare data cand avem probleme personale, suntem abatuti, tristi, suparati, nu reusim sa facem in asa fel ca ceilalti sa nu simta asta.
O fraza scurta, o propozitie, chiar un cuvant cateodata ne tradeaza starea, fara sa vrem. Chiar si pe mess!
Nu tin sa ma bag in sufletul nimanui dar imi place sa cred ca simt cateodata asta si nu ma pot abtine sa nu intreb pe oricine: "ce-ai patit?"
Putini sunt cei care se destainuie!
Poate nu prezint incredere...se poate!
Or sti ei de ce!
Eu sunt gresit? Sau...am gresit?
Cel caruia pot sa-i spun orice tampenie si orice problema as avea-o nu stie nici unde e butonul de pornit computerul.
Deci nici macar nu ma pot "ascunde" dupa cuvinte alese cu grija!
Fata in fata.
Si el la fel!
Si cat ne mai certam!!!(De fapt eu ma cert Numai cu prietenii! Ei sunt singurii care merita. Cu ei "impartim" multe!)

Din punctul meu de vedere e un inceput bun!

Cred ca am sa incep sa folosesc messul din ce in ce mai putin; era bun, comunicare rapida, dar nici nu am de gand sa agasez oamenii!

Asa ca voi incepe sa fac, pentru inceput curatenie printre contacte, apoi incet, renunt. Am sa raman cu telefonul.
Apoi trec la agenda telefonului...
Apoi...
Apoi vine vara si o sa fie cald. Acum e iarna, viscol, criza, probleme mari,si ganduri negre!
Sunt gresit?... sau am gresit?
Oi vedea!

Politica

Am zis ca daca "ies" astia iar, plec...
Hai si nu va speriati ca nu incep cu politica si promit sa ma abtin cat pot.

Am fost tras de maneca mai ieri-alaltaieri ca prea sunt alambicat si daca vreau sa zic ceva , sa o zic pe sleau..sau daca tot bat apropouri, sa fie mult mai "transparente".
De ce? Fiecare intelege ce vrea, sau daca nu intelege cere lamururi, comenteaza.
Daca rezoneaza cu ce scriu, comenteaza! Chit ca a inteles total pe dos!

Poti spune orice, oricui...dar suntem pregatiti sa ne asumam consecintele?
Putem asculta orice de la oricine...dar suntem siguri ca mai vrem sa-l vedem maine pe cel din fata noastra? Sa-l si iertam eventual?
Credeti?
Eu nu cred !
D'aia trebuie sa ne purtam "cu manusi"...inca! Sa avem o "politica adecvata"! Altfel riscam sa "stricam"!
Relatii, prietenii, amintiri...amintiri viitoare.

Si asta nu inseamna, mai ales intre prieteni, Falsitate ci... Grija!

Nu incerca sa Impui!
Nu incerca sa Refuzi!

Suntem diferiti!

Mai gresim inca...nu suntem "pregatiti politic"!

N-am Chef de Scris Azi

Vad ca se nasc discutii.Scurte.Dure.
Cu concluzia trasa chiar inainte ca cineva sa poata spune ceva.

Cu asta sunt obisnuit si totusi nu ma pot obisnui!

Nu se poate elimina comunicarea reala dintre oameni!
Nu se poate elimina dintre noi balansul dintre a asculta si a transmite ceva celorlalti.
Nu se poate ca sa nu-l asculti (nu doar sa-l auzi) pe cel de langa tine, sa-l intelegi sau macar sa intelegi ce vrea sa spuna.
Nu se poate sa crezi ca numai tu ai dreptate.
Nu se poate sa crezi ca numai celalalt e raspunzator de toate neimplinirile tale.
Ale voastre.
Cateodata mai cad si eu in gresala asta...
Se poate insa comunica.
Se pot rezolva lucruri din cele mai grele numai sa vrei.
Se pot "rasturna muntii", numai sa vrei!
Vrei?
Pot spune si cum cred eu ca sta treaba numai sa vrei sa ma asculti...
...numai ca azi nu am chef de scris!

Maestrul Improvizatiilor

"Satisfactia lucrului bine facut"...multumirea de sine...inplinirea...
Aiurea, nu trebuie sa existe asa ceva!
Pai atunci ce-am mai face maine?
De ce ne mai preocupam? A, de altceva! Da!
Totusi nimic nu e perfect!
Orice e perfectibil!
Eu ma incadrez perfect (ha, ha)...reiau, aproape perfect in cadrul asta, general!
De cand ma stiu improvizez. De copil jucam jocuri improvizate, scoala am improvizat-o , chiar si meseria m-a aruncat in zona improvizatiilor.
Casa e o improvizatie,
Atelierul e o improvizatie,
Tot ce fac e o improvizatie
Viata ...

Ieri am dat jos de pe acoperis gheata care se formase, groasa si amenintatoare peste intrarea in "Pestera"...
Cred ca experienta atator ani de improvizatii, m-a ferit si m-a facut sa ma aflu la cativa centimetrii...
de Ultima Improvizatie!



Ce poate fi mai frumos deca sa improvizezi?
Nu inseamna oare ca Gandesti?

Relax...(Don' t Do It!)

Cred ca tot o insula pustie e rezolvarea. Am stat sa ma gandesc bine!
Singur. Macar pentru o vreme!
Cred ca fiecare ar trebuii sa beneficiem de "scoala" asta din cand in cand.
Ce vreau sa zic este ca unii dintre noi...nu, aproape toti, suntem obisnuiti in majoritatea timpului, sa ascultam, sa fim condusi, sa "beneficiem" de sfaturi, sa ne luam dupa ce zic alti, etc.
Nu gandim cu capul nostru in totalitate.
Nu e usor sa gandesti de unul singur si sa iei si o decizie...si sa fie si buna!
Sa fie si dupa cum simti.

E greu!
Chiar foarte greu.

Cand lasi pe altul sa-ti faca "programul" e super! N-ai nici O apasare.(special am scris asa...urasc insiruirea de litere: nicio)
Nu ai nici o raspundere.
Nici o grija.
Nici o problema.
Nici un creier...
E relaxant.
(Singura ta problema e sa nu gresesti si eventual sa ceri aprobare.)

Ce poate fi mai bine sa traiesti intr-o relaxare totala?

La ce dreac te-ai mai nascut OM atunci? Nu era mai bine sa fi planta? (se pare ca si plantele reactioneaza cumva la stimuli)
Zicea cineva: daca te obisnuiesti asa, la un moment dat nici macar nu mai realizezi ca ai fi putut face ALTCEVA...ce ai fi vrut, de exemplu!
Esti prea "relaxat"!
Nici macar cat o "mimoza pudica"

E real, e relaxant...e periculos pentru fiecare dintre noi!!!



Ai gandit ca e CAM exagerat?...Sunteti pe drumul cel bun!

Nu pot sa cred...

Indiferenta e cea mai pacatoasa dintre manifestarile noastre ca indivizi...cea mai rea...
Mai bine urasti, iubesti...dar sa fi indiferent?
V-a miscat chestia cu zgaltaiala din Haiti? Nu? Au murit 200.000 de oameni...mmm?
Parca, nu? Un pic?
A fost ziua unui ...prieten? Apropiat? Cunoscut? Conteaza? Care a facut si invitatii!...Un telefon merita! Macar atat!
:(

Declaratie de Dragoste

Hai sa va vad...ati facut?, ati primit?...ati asteptat vreuna?
Nu cred ca se poate fara. E in firea noastra. Doar uitarea, normala si ea, face sa nu ne aducem aminte exact cum a fost.
Nici eu nu mai stiu exact. Chiar nu-mi mai aduc aminte. Cred ca au fost cateva.
Una "de copil", alta visata, alta adevarata,...alta, cine stie?
Doamne cate emotii, cate balbaieli. Si e facuta in surdina departe de lume si griji.
Eu cred asa: cu cat e mai fastacita si mai in soapta si mai incurcata de nu se intelege nimic, cu atat e mai adevarata!
Ati fost in schimb vreodata "martor vizual" la vreuna? Sa nu-mi ziceti ca ati vazut in filme! Nu asa! In realitate!? Fara sa deranjati... pentru simplul fapt ca nu erati prezenti?
O sa-mi spuneti ca nu se poate!
Ba se poate.

O actiune cat se poate de prozaica-efectul cat se poate de sublim!

E iarna, iar zapada e ca o coala de hartie imensa. Poti desena orice...inimioare strapunse... Orice! Si pentru ca nu era nici prima declaratie de dragoste intre ei, e Minunat!!!
Ce poate fi mai frumos?

(Poti fi chiar tu insuti creionul! Numai sa ai imaginatie!...

Si neaparat precizie!!!) :)

"Ia-ma nenea"

Pe vremea cand eram in stagiu, repartitia aia obligatorie de dupa facultate, foarte des veneam acasa cu autostopul. Nu eram prea departe de Bucuresti; la Colibasi langa Pitesti insa destul de limitate modalitatile de transport ca si legaturile intre ele.
Ca sa intelegeti mai bine cum se parcurgeau cei 125 de km intre Bucuresti si uzina de autoturisme...plecam de acasa pe la 10 seara si poposeam la soacra-mea care statea langa Gara de Nord. Cum programul TV nu prea exista, puneam ceasul sa sune la 1:15 si ma culcam imbracat. Ceasul de mana il asezam in sapca de pe cap sa-l aud. La 1:25 pleca trenul.
In tren ajuns, potriveam alarma la 4:20 si ma culcam pe o bancheta...trenul de noapte era mai tot timpul gol. Sosirea la Pitesti, 4:25. Trei ore pentru 100 de km!!!
Intrem in sala de asteptare si repetam acelasi procedeu cu ceasul. Cursa de "uzina" pleca la 6:25. Sa va mai spun ce faceam pana la 7:25 in autobuz? Fara ceas insa, era capat de cursa...
La venire era mai simplu. Luam autostopul. Chinul de la plecare era insa inlocuit de nesiguranta si de frustrare.
Ati facut autostopul vreodata? Ma ia, nu ma ia,...incepi cu d'alea, "pana numar la o suta apare o masina", cand apare, asa si dispare! Nasol!
Apoi cand un om te ia parca de mila, esti nevoit sa-i suporti incarcatura de singuratate care se revarsa asupra ta intr-un torent de povesti care de care mai plicticoase!
Mai sunt si exceptii!
Cateodata, parca si acum mai fac autostopul!
Si e mai frustrant!
Nici nu stiu incotro merg!

Clubul

Cand prietenii se intalnesc si din alte motive decat "sa ne simtem bine" impreuna, adica mai au si o pasiune comuna, tehnica de exemplu (sa nu se inteleaga gresit ca intr-un post anterior), atunci, inevitabil se naste un club.
Cu ce se "mananca", un club?
Nu stiu pe de-a-ntregu' ca d'aia intreb!
Hai sa vad:
1) Presedintele: E ascultat cu atentie dar si noteaza serios problemele discutate si ca orice persoana importanta nu se amesteca, asa, cu membrii "de rand" toata-ziua-buna-ziua. Dupa inchiderea sesiunii de "comunicari" se duce sa stea cu "prima doamna"-careia de obicei, ii place sa stea cu a doua doamna.
(Membrul de onoare se bucura cand il vede si il ajuta sa-si rezolve mici probleme: spalat masina, o piulita, d'astea...)
2) "Vicele": Ca peste tot el taie si spanzura, da directive, trage concluzii si e mai tot timpul Neclar. E o tactica!
(Membrul de onoare se bucura cand il vede si-si da si el cu parerea, "Vicele" se face ca-l asculta dar face tot ce vrea mujchii lui.)
3) Secretara: Are doar impresia ca face si desface (ca toate secretarele) dar in final face ce zic sefii.
(Membrul de onoare se bucura parca ceva mai mult cand o vede si spre deosebire de ea, are liber sa gandeasca si sa faca ce vrea atata timp cat nu incurca activitatea clubului si daca vrea sa mai fie convocat!)...
4) Membri cotizanti...sunt foarte importanti; ei doar cotizeaza!
(Membrul de onoare nici macar asta nu face)
5) Membrul: Membrul e membrul clubului ca oricum, numai asta are in capul lui de "om de cultura"!
(Membrul de onoare are voie sa faca misto si bascalie de el)
6) Membrul de Onoare:...asa...

La Ce Dracului E Bun Un Membru De Onoare???

Fara Titlu

Iar s-au adunat oamenii. Purtatorii de suflete. Iar ne-am distrat. Iar am uitat de noi si ne-am adus aminte de Noi!
Am cantat, dansat si hlizit!
Probabil ca am adormit cu un zambet pe buze, cu totii.
Eu am vazut si poze a doua zi! Mi-am vazut purtatorul...stramb, haios, defect, vesel, tern, trecator...
Cum dreac are curajul sa simta frumos un suflet cu asemenea invelis?

Sa dam mai mult decat primim?

Nu stiu daca ati simtit vreodata asta. Cand esti la "varsta intrebarilor" (cand nu e asta?) si nimeresti in situatii jenante.
Stiti ce simte un baiat fara experienta, care din graba, nerabdare, dorinta, se trezeste gol pusca in fata unei fete care din cine stie ce motiv se intoarce imbracata din traseul normal(dar fals) intrare, cuier, bucatarie-un pahar de acool, baie...?
Destul de multe.
Depinde, e adevart si de firea lui.
In orice caz multe: jena, frustrare,...parca si putina tradare...
Unii raman marcati pe viata.
Se mai duc "la femei" numai daca e ocupat la "barbati"
Nu e o regula dar e destul de frecvent sa poata fi.

Dar, cand, te destainui unui prieten si-ti descarci sufletul si nu te mai poti opri si spui tot si crezi ca ai gasit acel suflet care poate primi intreaga ta realitate devoalata?...
Si-l vezi suparat intr-o zi...
si vrand sa-l alini...
esti gata sa-l asculti...
si spune...
ca...
"Sunt lucruri care nu te privesc!"

Majoritatea dimtre noi trece peste asta, se mai duce "la femei".
Altfel nu am fi...si aici!
http://youtu.be/pDR_ldGke6A
Cantecul nu are legatura stransa...ar putea avea...doar cate versuri.

Oricum asta nu stie in ce se baga! =)) =))

Nu-i pentru cine se pregateste...

Imi pusesem astazi pe mess un status..."catre necunoscut", si un link cu o melodie al carei titlu este "Life Is Wonderful".
Incerc sa ma conving si pe mine de asta.
Iar vroiam sa transmit lucruri, ceva, si nu stiam cum!

Deodata:
"Gabi Paslaru: Un gand bun de la Petru, care a sosit pe lume cu un zambet ieri, la ora 13:20. Cu toate cele 3,850 kg ale lui si de la inaltimea de 51cm iti spune ca viata este frumoasa!
eu: Nu stiu cine e Petru dar sa fie binevenit!
Gabi Paslaru: fiul nostru, nascut ieri!
Gabi Paslaru: de sf.anton.
eu: HI HI!!!
Gabi Paslaru: de altfel, cred ca il va chema Petru Anton
eu: SA VA TRAIASCA SI SA VA BUCURATI DE EL...ATUNCI INSEAMNA CA SA POTRIVIT STATUSUL!
eu: LA FIX!
Gabi Paslaru: multumesc de felicitari, acum fug sa declar noul pamantean"...

Bine ai veni Petru. Pleci catre necunoscut, pentru ca nu o sa ai nici tu darul de a te folosii de experienta puzderiei de fosti copii dinaintea ta!
Vei avea aceleasi intrebari, aceleasi dileme si greutati sufletesti.
Si totusi Viata e frumoasa!

Box

Intrebam mai demult ce te poate opri sa nu te mai chinui?
Mi-a venit in minte o chestie: o lovitura puternica in barbie rezolva problema!
E ca la box cand cel in dificultate se trezeste "din pumni"!
Se limpezeste la cap.
Pierde, castiga, mai putin important. Poate sa arunce si prosopul atata timp cat se simte mai bine.
Sa nu va fie frica, si loviturile pot fi incasate cu bucurie!

Lasitate

Adorabili sunt doi catelusi care se joaca.
Intotdeauna, ii urmaresti cu zambet pe fata si incremenit de frica sa nu cumva sa le distragi atentia si sa-i intrerupi...vor veni la tine si vei fi obligat sa-i ridici in brate. Daca au si o jucarie comuna spectacolul e garantat.
Acum depinde ce rasa sunt. Nu stiu daca stiti dar fiecare rasa de catei, isi apara posesiunea in felul ei!
Una-si ascunde prada, alta o lasa jos si devine agresiva, iar alte rase pur si simplu se asaza pe ea.
Cand catelusii sunt "frati" sa zicem, jucaria e in "pericol". trag de ea, maraie, se proptesc in toate patru labele, zmucesc...tot tacamu'. Haiosi rau!
Dar Jucaria? Si daca nu e doar o jucarie? Ea ce face, ce crede, ce pateste?
E destul de tare sa reziste? E destul de indiferenta sa nu-i pese? Posibil orice.
Cred ca raman totusi urme de colti.
Caini s-au adaptat si au devenit domestici..."pe langa casa omului"
Cred ca proastele obiceie se "iau".

De aia-mi plac salbaticiunile. Nu sunt lase, nu interpun prada intre ele si celelalte. La ele "duritatile" nu sunt indreptate inpotriva lucrului pe care-l plac, pentru ca nu "merita" asta, ci impotriva trecutului, pentru ca atunci, decid viitorul!

Cafeaua de dimineatza

Toata lumea care vine la mine si pofteste la o cafea spune si unii nu numai din politete, ca fac o cafea foarte buna.
Pai iti trebuie experienta.
Cm asa sta treaba: se ia o cana de dimensiuni normale, de capacitate medie, 200-250 de grame si se asaza usor pe masa. Apoi se toarna apa rece in cana cam trei sferturi din inaltimea ei. Se introduce in cuptorul cu microunde acesta reglandu-se in asa fel sa fiarba apa din cana!
Pana cand apa va da in clocot, pregatim o lingurita, punga de cafea si eventual zaharul pentru cine doreste. De mentionat ca ar fi bine sa folosim cafea "la ibric".
Cand apa a fiert scoatem cana cu grija din cuptor, o punem pe o farfurioara.
Incepem sa punem cafeaua in cana, cam trei lingurite cu varf fara sa amestecam. Se va forma un strat gros de cafea umezita.
Puneti apoi zaharul presarat peste stratul de cafea.
Veti observa cum incet , incet, stratul de cafea impreuna cu zaharul se scufunda.
Atunci si doar atunci poti amesteca in cana!!!
Suflati usor zatul si apoi sorbiti!

De fapt e mult mai simplu: Pui cafea si zahar in niste apa fierbinte si gata!
Iese foarte buna!

Ce dracu ne place sa complicam viatza ?
Ne cam ratacim in amanunte si pierdem Esenta!...cafelei? sau a vietii?

P.S. Hai beti-va cafeaua si bagati-va inapoi in pat sa visati, plecati la treburile voastre...sau veniti la mine la o cafea!


http://www.youtube.com/watch?v=EkHTsc9PU2A&feature=related

Animalute

Se zice ca pisica cu ajutorul mustatilor reuseste sa prinda anumite vibratii pe care creierasul ei le transforma in culori.
Cainele reuseste sa-si formeze chiar o imagine din multitudinea de mirosuri pe care le distinge.
Broscutele, cele un pic mai vii, se pare ca respira, dar si reusesc sa miroasa prin piele!

Voi ati incercat sa pipaiti vreodata cu mana intinsa si cu ochii inchisi,... un rasarit de soare?
Cum ar fi sa-l putem inchide intre maini?
Sa participi cu toate simturile dintrodata!
Ce bogati am fi!

Jocurile copilariei

Bine zicea Noi3 ca ne e frica sa ne inplinim visele. Si ca uitam sa glumim cateodata.
Va mai amintiti de jocurile copilariei cand nu existau inhibitii si ne luam si la bataie. Ce pasiune puneam in tot ce faceam si chiar seriozitate..mai faceam si tampenii...nu spun de care!
Da, cam multa tristete p'aci...si lipsa de speranta.
Hmmm...o sa ziceti ca :"-Tu ai inceput!"..."Ba tu, ba tu,..ba tu"
Asa e, acum pot sa recunosc!
Atunci tot eu schimb macazul(ha ha, iar cu tramvaie) si pentru inceput ascultati ce faina e muzichia asta..si versurile...si atmosfera.

Cam ce am discutat aici ca trebuie schimbat dracu' in viatza mea...a noastra?!!

Sapunul

Stiti cum se face sapunul? E simplu! si ca deobicei, descoperit din greseala.
A fript unu niste carne si nu a mai suportat mirosul de grasime fumeganda, a luat taciunele cu mana sa-l arunce si s-a facut tot una pe maini.
Cand a bagat mainile in apa sa se spele a vazut ca e mai curat decat a fost vreodata de cand se stie el!
Asta cam acum 5000 de ani.De folosit se foloseste cam de 2000. Mai mult ca sigur ca nu de toti.
Piramidele...au fost construite fara sapun! De fapt toate minunile, antice sau crezute, s-au infaptuit fara sapun.Si inca mai rezista.
Incet, incet, insa a alunecat, pentru ca poate, printre noi!
Suntem mai curati azi cu siguranta dar daramam singuri cam tot ce e frumos in viata, inclusiv visele.
Fara sa ne oblige nimeni de data asta...

Cruda realitate

Acum doua ore jumatate am auzit niste zgomote in curte, am iesit, Lara dupa mine si ce sa vad? Un individ scosese o pubela de gunoi afara din "balta" ; a vazut ca se repede cainele la el si a luat-o la fuga. In pubela inghesuise fieratanii si baterii vechi pe care le tin pe la poarta. Pregatise sa ia si "gardul" de mormant al maica-mi!
Traim bine!

Vagonul de clasa a doua

Pe vremuri exista. Le-am prins si pe alea din timpul razboiului...mai erau pe linia lui 3. A disparut si linia.
Asta cu Tramvaiul mi-a placut asa ca am sa mai zic ceva: daca esti in "tramvai" te apuci sa vorbesti asa cu oricine?
Vorba bancului:
"-Poate vrea domnul, poate vrea doamna?"
..cum dracu' sa te apuci sa vorbesti cu oricine, cu niste straini?
DAR..."uite cum arata ala!!!..hmmm...sa nu stau langa el...astia nu stiu ca s-a inventat sapunul?...n-a avut si el niste bani acolo sa-si ia o pereche de pantofi mai ca lumea?"
Prefer sa se spuna despre mine:" -Il vezi pe ala din statie care intinde mana la masini? A fost baiat destept, pacat de el ca a luat-o razna", decat, "Il vezi pe Tipul ala de la masa alaturata, nu stie nici sa se incheie la pantofi singur, dar a dat lovitura!"
Mi-am adus aminte de mine ca mi-a cazut un dinte...din fata!
Ce-ar fi sa las eu Lumea in pace?

Imagine

Voi aveti vise frumoase care se repeta, sunt periodice, aproape obsesive?
Stiu, avem si cosmaruri, dar nu de alea vreau sa vorbesc!
Aveti?
Al meu e ca strang in brate pantecul unei femei. Locusorul asta e pentru mine ca un refugiu. Ca o intoarcere intr-un adapost cald!
E si normal la urma urmei, de aici am rasarit si ne-am hranit...Visul asta e chiar Amintirea Uitata!... mi l-am indeplinit de multe ori!
Va imaginati cum ar fi?
Incercati! Puneti capul usor si apoi...
Apoi o sa auzit zgomote ciudate ce te aduc la realitate,
si mai intotdeauna te apuca rasul!
Ce poate fi mai trist?

Mentalitate de Tramvai

Ati fost vreodata atrasi de un tramvai? Nu? Nu e normal. Nu sunteti normali!
Pai, nu se spune ca, "Cine se aseamana se aduna"?
Hai sa va zic ce-am observat!
In fiecare zi cam la aceeasi ora incepem o activitate, o slujba, ceva...plecam cam in aceeasi "directie", nu neaparat traseu,...va spune ceva? Nu prea ne abatem decat rar de la ea...facem cam acelasi lucru in fiecare zi, daca nu cumva Altcineva ne schimba macazul...apoi ne intoarcem in depou, langa alt tramvai.
Se mai intampla sa sarim de pe sinele ce ne tin legati de soarta!Dar cam rar si nu toti.
Ce-am face daca, la un moment dat sinele, da, s-ar termina? Daca s-ar desparti si am ramane... LIBERI!?

Discretie relativa

E mai bine sa fii discret, sau e mai bine sa spui ce ai de spus, sa faci ce crezi ca ai de facut?
Nu merge bine nicicum. In ambele cazuri ceva se strica, se impotmoleste, doare, raneste sau te raneste

Nici alba nici neagra, nici laie nici balae...atunci cum?

"Calea de mijloc"-singura regula de bun simt?...Si bunul simt ce e? O alta "resrictie" rezultata din norme impuse in tot timpul trecut.
..reguli, norme, restrictii...
Hmm...ce bune erau in copilarie ciresele de furat!
Inca nu eram incorsetati total de cutume.
Se mai pot insa fura cirese si acum...sa le tii in palma macar!

Piticu' porno?

Astia cu masini sport si de culoare rosie (neaparat), au oaresce probleme, defecte...fiziologice?
(Promit sa ma uit o data cu atentie! Eventual cu forta!)
O masina d'asta trebuie sa o modific eu acum si sa o fac si mai "de fite".
Probabil ca varsta proprietarului amplifica necazurile!
De fapt de ce ma mir? Toate datele "problemei" spun asta!
N'ajunge la zavor,
el poate sa intre in masina lui minuscula,
are un fetis (asta e termenul?) cu narile tuturor,
filme xxx cu carate (deci tot cu d'aia mici)...

Voi l'ati vazut pe "actorul" ala? El o fi???

:))

Statistica

Sunt un amarat de inginer.
Se vede si dupa felul in care scriu...scurt si concis! Si cu greseli de ortografie.
Poate nu si plictisitor.
Intrebari:
La ce varsta apare "criza varstei a doua" la barbati?..dar la femei?
De cate ori poti iubii cu adevarat intr-o viata?
De ce nu-ti alegi iubirea ca sa se si implineasca?
Ce te opreste sa nu te mai chinui?

Plasa de fluturi

Nu stiu daca e adevarat, dar mie imi place sa cred ca pot sa adun suflete si inimi.
Multe. Toate la un loc!
Nu stiu, pana si o pasiune mai ia pauza, mai ai si alte treburi de facut...dar sufletele au activitate intensa si se despart greu odata adunate!
Activitatea, asta cu adunatu' o fi riscanta? Cred ca da. Este!

Ziua Ariciului

De "Ziua Ariciului", nimeni nu a fost "arici"...iubesc "non-aricii"...sincer!

Ariciul

Ha ha, hai ca deja seamana cu un tratat de zoologie dupa denumiri.
Si ariciul i-mi place. Cred ca e cel mai scumpic, asa, animalut salbatic.
Se comporta in schimb, ca...un arici! Cum simte o cat de mica amenintare de orice fel, se face ghem se retrage intre tepii lui. Crede ca se apara.
Stiu o gramada de arici. De curand am zis ceva cuiva si s-a facut arici. Alta data am cerut altcuiva ceva si la fel: "arici".
Am si acasa unul.
Anul asta parca sunt si mai multi nu stiu de ce.
O fi "Anul Ariciului"?...cine se pricepe la Zodiacul chinezesc?

Da

Azi nu pot sa scriu...maine...

Lupii

Respect lupii!
Lupii sunt liberi...lupi au regulile lor, nu pe ale altora, impuse!
Sunt fiinte sociale, se joaca, se lupta, vaneaza...traiesc!
Lupii-si urla in toiul noptii bucuria, prezenta, chemarea, tristetea,...viata!
Nu cred ca se gandesc ca ar deranja pe cineva.
Eu nu pot.



Am pus eu "aluzia" tembelului

Prietenie

Sunt dependent de prieteni.
Asta simt eu. Nu pot sta fara prieteni inprejurul meu.
Si eu la randul meu sunt crescut in lumea regulilor. Si eu am tendinta de a respecta reguli si de a le impune altora.
Singurele momente cand ma simt eliberat de ele sunt cele in care am prietenii aproape.
Poate ca de aia ma simt asa de bine cu ei.
Poate ca d'aia sunt dependent.
Cand sunt cu ei dau tot ce pot eu sa dau si dau cu bucurie...nu pot insa sa inteleg refuzul unui ajutor dat din inima.
Poate nu e nevoie de el?
...sau nu e nevioe de mine?

"Play The Game"

Ce te opreste in viata sa faci ce simti ...sa simti frumos si mai ales sa te simti liber?
Totul!
Se pare ca din nascare suntem incet, incet, inveliti, inconjurati, legati, tintuiti, ziditi...reguli, conventii, oprelisti, preconceptii, dogme, ...EDUCATIE!...
...Si la ce folosesc toate astea?
Ma gandeam ca un animal salbatic crescut in captivitate, lasat dinnou liber reuseste sa se intoarca la natura lui primordiala, pe cand un pui de om ce a crescut printre salbaticiuni, adus "inapoi" printre semenii sai, cei inconjurati de reguli prostesti, nu se mai poate adapta si... moare!
Iar "reversul medaliei"?...binenteles ca nu e valabl. N-a murit nimeni de libertate!
Care dintre noi , oameni sau animale suntem mai adevarati?
Noi sigur nu!

Cand ati plans ultima data?

Nu trebuie sa raspunda nimeni...ati simtit ce greu e sa incepi, apoi nu te mai poti opri iar la sfarsit...ce usor a fost?

Un banc

Azi de dimineata m-am trezit cu un banc in cap...nu stiu daca l-am mai auzit candva sau daca l-am scornit eu...
..Suna telefonul si femeia se ridica, raspunde, vorbeste cu cineva si apoi inchide. De langa ea se aude un glas morocanos de barbat:
-Cine era la telefon?
-Ce, esti gelos?, spuse femeia!
-Sigur ca sunt, zi cine era?
-Hai imbracate si fugi!...vine sotul din delegatie!

E bun!

...si una mai vesela.
Vorbesc azi la telefon cu cineva si-i zic: "-...si mai treci si pe la mine ca mi se facu' dor de tine! "Raspunsul a fost: "-Stai sa termin cu obligatiile astea, la tine nu pot sa stau, asa, cinci minute!"

Ce bine e sa nu fi "o obligatie"!
E bun!

Alte ganduri

Natura umana nu e chiar deloc naturala in sensul strict al cuvantului.
E violenta fara rost, egoista, vanitoasa si cred ca pot continua cu "aprecieri" de genul asta...dar si sensibila si inconstienta..si de neinteles!
Spre deosebire de restul fiintelor ce ne inconjoara, noi nu respectam nici o regula a naturii...poate doar una singura.
De aceea cred cu tarie ca nu prea suntem de p'aci, sau de fapt suntem un experiment nereusit scapat de sub control... ori chiar foarte reusit de vreme ce suntem asa usor de amagit!

Cat de greu?...

Cat de greu ar putea fi sa faci ceva care nu trebuie facut... sa treci peste ceva peste care nu trebuie trecut...sa spui ceva care, poate nu trebuie spus? Si asta fiind constient!
Ce eliberare totusi!

Nenea...

E bine cand prietenii mei imi spun: "Nenea"...asta ma aduce de fiecare data cu picioarele pe pamant!
Si imi vine sa plang de fiecare data!

...continuare

Trecerea dintre ani m-a gasit pe la rude. As fi stat acasa decat...eu chiar imi propusesem sa vad cate se usi pot deschide si se deschid intr-o noapte. N-a fost sa fie...
Asa,...mancare bautura, nimic nou, nimic rau. Chiar m-am mobilzat serios sa ma simt bine si am reusit. Am facut glume, vorbe mai de duh, bancuri...
Radeau "ai mici" de se prapadeau...si cam atat! Ma gandeam si eu: "-Aloo, un feedback ceva, ziceti si voi o cimilitura ca sa pot manca ceva si eu!" Nimic, aproape nimic...ceva miscare cand a fost un banc cu conotatii sexuale. Parca a fost asa o luminita in niste ochisori si a mai continuat pret de o propozitie, doua "discutia".

Am plecat devreme, pe la doua jumate, chiar as mai fi stat dar ma gandesc ca am facut bine, poate aveau treaba si eu o cam lungeam.
N-am putut nici sa fiu "itinerant", asa ca am ajuns acasa. Am intrat in pestera...

"-Ce dreac' e asa lipsa de suflete in noaptea asta???"
.
.
.

De sezon!

N-am sa fiu asa de serios tot timpul. Nu e in firea mea.
Ce imagine am avut ieri!?...Radu, un prieten bun si un om de toata isprava, e, cum sa spun, obsedat?...marcat?...ma rog, are o afinitate si inclinatie catre lucrurile morbide. Mai in gluma mai in serios, de cate ori ne intalnim nu se poate sa nu se ajunga in discutie la o faza d'asta. Cimitire, morti, iiiih...pana si avatarul din messenger reprezinta Moartea cu scheleti imprejur si coasa'n mana...Statusul? (cat se poate de dragut) : La Multi Ani!!!
: ))

"Lucruri"

Zilele trecute vorbeam cu un prieten. Un prieten drag mie.
De fapt nu prea reuseam sa dialoghez, erau pur si simplu intrebari la care doream sa-mi dau raspunsuri. Chestia cu diferenta dintre anii pe care-i ai si suflet, e normala.
Nu cred ca e cineva la care cele doua sa se potriveasca perfect. Unii sunt mai batrani decat par, alti dimpotriva. Dramatic in "cazul" meu e ca diferenta e uriasa. E atat de mare incat acum imi dau seama, ca nici macar un tata bun pe de-antregul nu am putut sa fiu!
Nu m-am jucat cu baiatul meu aproape deloc...si asta pentru ca nu am trecut de faza de a ma juca singur...

Ganduri nepastrate

Nu stiu ce-mi venii sa-mi fac blog...poate pentru ca nu-mi incap toate gandurile de peste zi intr-un status de mess?
Poate ca de-asta!
Ce idiotenie sa petreci si sa te bucuri ca trec anii!
De ceva timp sunt foarte trist. Mi-am dat seama ca sunt tanar. Da, prea tanar si prea plin de viata ca sa ma impac cu faptul ca timpul trece peste mine.
Cine zicea: "-Da-mi Doamne varsta tineretii si mintea mea d'acum"?...nu conteaza, alt trist!

Urarea e insa buna!
La Multi Ani!