Zilele trecute vorbeam cu un prieten. Un prieten drag mie.
De fapt nu prea reuseam sa dialoghez, erau pur si simplu intrebari la care doream sa-mi dau raspunsuri. Chestia cu diferenta dintre anii pe care-i ai si suflet, e normala.
Nu cred ca e cineva la care cele doua sa se potriveasca perfect. Unii sunt mai batrani decat par, alti dimpotriva. Dramatic in "cazul" meu e ca diferenta e uriasa. E atat de mare incat acum imi dau seama, ca nici macar un tata bun pe de-antregul nu am putut sa fiu!
Nu m-am jucat cu baiatul meu aproape deloc...si asta pentru ca nu am trecut de faza de a ma juca singur...
sâmbătă, 2 ianuarie 2010
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu