miercuri, 13 ianuarie 2010

Mentalitate de Tramvai

Ati fost vreodata atrasi de un tramvai? Nu? Nu e normal. Nu sunteti normali!
Pai, nu se spune ca, "Cine se aseamana se aduna"?
Hai sa va zic ce-am observat!
In fiecare zi cam la aceeasi ora incepem o activitate, o slujba, ceva...plecam cam in aceeasi "directie", nu neaparat traseu,...va spune ceva? Nu prea ne abatem decat rar de la ea...facem cam acelasi lucru in fiecare zi, daca nu cumva Altcineva ne schimba macazul...apoi ne intoarcem in depou, langa alt tramvai.
Se mai intampla sa sarim de pe sinele ce ne tin legati de soarta!Dar cam rar si nu toti.
Ce-am face daca, la un moment dat sinele, da, s-ar termina? Daca s-ar desparti si am ramane... LIBERI!?
Publicat de la

11 comentarii:

  1. adi13 ianuarie 2010 la 20:52

    uite! unu' care s-a adaptat la tramvai:

    http://www.iqads.ro/reclama_8501/volkswagen___enjoy_the_everyday.html

    RăspundețiȘtergere
  2. un Trecator13 ianuarie 2010 la 21:05

    Hmmm...eu ma gandeam...cum dracu'?... "Un Tramvai Numit Dorinta"?
    Filmul e bun insa titlul...

    RăspundețiȘtergere
  3. Noi314 ianuarie 2010 la 12:08

    Citind ce ai scris, pe rezonanta am primit 2 link-uri de la o prietena. Voila:
    http://viataprinbalonulroz.blogspot.com
    http://poraquiporalla.com
    Cred ca numai atunci cand stim cine suntem vom ajunge sa ne traim viata si nu temerile. Decizia de a schimba traseul zilnic ne apartine.
    Si mai gandesc ca, cuvantul sinele poate fi citit si cu litera S, astfel poate e necesar sa ne mai dam la o parte din cand in cand sinele construit si sa lasam sinele nostru adevarat sa se experimenteze. Lui nu-i e teama de nimic. Ce zici de o calatorie in jurul lumii?

    RăspundețiȘtergere
  4. un Trecator14 ianuarie 2010 la 14:29

    @Noi3
    Sinele, da...frumoasa scapare...
    Calatorie in jurul lumii..vis vechi deja dar mi-am dat seama ca am inceput si trebuie musai sa termin calatoria in jurul sufletului meu...nu stiu ce mai gasesc si ce mai descopar ca deja sunt secatuit de "resurse"
    In jurul LUMII...Cui nu i-ar place?

    RăspundețiȘtergere
  5. Noi314 ianuarie 2010 la 16:44

    Da, si mie mi se intampla sa alerg sa "termin" ceva, de vreo 3 ani tot alerg dupa una si alta si am inceput sa primesc palme din ce in ce mai dese pentru ca de atata alergat uit ca ma aflu in prezent. si atunci imi amintesc ca nu exista finalitate ci doar continuitate.
    Si imi mai amintesti de ce am citit undeva: "Realitatea se comporta in concordanta cu asteptarile observatorului."
    Sincer, urasc cinismul acestei fraze dar stiu ca e a dracu de adevarata.
    Ei, ce zici de asta?

    RăspundețiȘtergere
  6. un Trecator14 ianuarie 2010 la 17:40

    Eu cred ca depinde de ce fel de observator esti.
    Implicat sau degajat.
    Cel implicat nu are sanse sa observe obiectiv nimic! Si daca o face o face mai intotdeauna prea tarziu.
    Cel degajat insa, da, poate, cine stie?...are cateodata capacitatea sa aiba asteptari, sperante si chiar sa-si vada "visul cu ochii"

    RăspundețiȘtergere
  7. un Trecator14 ianuarie 2010 la 22:45

    @Noi3
    Tu ce fel de observator esti?

    RăspundețiȘtergere
  8. Noi315 ianuarie 2010 la 11:05

    Pai un pic de pendulare intre implicare si degajare nu poate face rau nimanui. N-as spune ca una e negativa si alta pozitiva sau chiar si asa sunt doar doua polaritati ale aceluiasi observator caci, fara el, nu mai exista nici una nici cealalta. Sunt si aici aspecte, ca pot fi implicat si totodata in prezent si detasat, si pot fi degajat dar indiferent.
    Si totusi, "implicatul" n-are nimic de-a face cu intuitia in decizie, adica cu Sinele sau adevarat in timp ce "degajatul" are sanse sa se traiasca pe Sine, adica conflicte si frustrari cam ba. Dar cati sunt care pot face asta?
    Ca sa continui, ideea ar fi cat de departe ne putem duce cu imaginatia? care ne sunt frontierele? ca daca la propriile frontiere am avea sanse cel putin teoretice sa ajungem, dincolo de ele, exclus. Nitel curaj nu strica nimanui.
    Si inca un link venit pe calea undelor:
    http://think.hotnews.ro/refugiat-din-civilizatie-succesul-nu-inseamna-totul.html

    RăspundețiȘtergere
  9. un Trecator15 ianuarie 2010 la 12:17

    Nu ne contrazicem...ai inbogatit in schimb ideile.
    Curaj poti sa ai Numai daca inainte ti-a fost frica!
    Inconstienti nu sunt curajosi sunt doar nebuni!
    Ar trebuii sa plecam si noi? ...Noi4?
    Mie frica sa ma gandesc! :))

    RăspundețiȘtergere
  10. Noi315 ianuarie 2010 la 17:31

    Sa scapam de frica si sa inaintam pe calea visului (caci oricum viata este un vis) pana ce el devine realitate. (care realitate?) Ma intreb de ce dracu ne e atat de frica de un vis? Pentru multi dintre noi, abia moartea aduce cu sine trezirea. Moartea cui si trezirea in ce? E-o simpla joaca. Cred ca ne lipseste umorul.

    RăspundețiȘtergere
  11. un Trecator15 ianuarie 2010 la 17:45

    Hmmm...nu ne lipseste dar nu-l folosim prea des.
    In ce hal ne-au adus!!!
    Deci sa folosim ce avem, inclusiv umorul!

    RăspundețiȘtergere

Abonați-vă la: Postare comentarii (Atom)