Sunt dependent de prieteni.
Asta simt eu. Nu pot sta fara prieteni inprejurul meu.
Si eu la randul meu sunt crescut in lumea regulilor. Si eu am tendinta de a respecta reguli si de a le impune altora.
Singurele momente cand ma simt eliberat de ele sunt cele in care am prietenii aproape.
Poate ca de aia ma simt asa de bine cu ei.
Poate ca d'aia sunt dependent.
Cand sunt cu ei dau tot ce pot eu sa dau si dau cu bucurie...nu pot insa sa inteleg refuzul unui ajutor dat din inima.
Poate nu e nevoie de el?
...sau nu e nevioe de mine?
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
e povestea aia cand prietenii cred ca stiu mai bine de ce ai tu nevoie, sau ce ar trebui sa faci sa-ti fie mai bine....sau ce ar trebui sa faci punct...si atunci iti refuza anumite chestii (indiferent ca le ceri sau le oferi) convinsi fiind ca fac ceea ce trebuie pentru ca ei te cunosc mai bine decat te cunosti tu....ce e mai grav e ca uneori nu se explica iar tu, subiectiv fiind, nu le intelegi rationamentul...si atunci ei adorm zambind, fericiti ca ti-au facut inca un bine si tu te pierzi in intrebari, complexe de inutilitate, lista e lunga...
RăspundețiȘtergere