Sport

Cine n-a facut sport in viata lui? Ma rog, putini!... nu de performanta neaparat, asa ca o joaca, o placere, ca un prilej de intalnire cu prietenii!
Multe amintiri sunt legate de sport. Eu imi aduc amite si acum cat scoteam pe "suta", cand am aparat un "11 metri" vital, cand am dat un gol din poarta'n-poarta!...
Si nu putine au fost sporturile pe care le-am incercat.
Cred ca mi-au scapat doar alea exotice sa zic asa: hochei pe iarba, carling, sarituri de la trambulina cu schiurile...sau excentrice: scuipatul cu samburele de maslina, innotul "la copca", in noroi...absurde(pentru mine): bungee jumping... si or mai fi, dar deja ma enervez ca vad ca sunt multe si alea pe care nu le-am incercat! :))
Mi-au placut o gramada.
De fapt fiecare are farmecul lui.
Cel mai mult insa iubesc tenisul. Surprinzator nu? (ha,ha)...chiar si pentru mine!
Mie, caruia imi plac "echipele"!
Nu stiu de ce-mi place dar e superb.
E ca un dialog si ca o colaborare in acelasi timp in care neprevazutul are locul lui.
Ca o confruntare de idei in care fiecare "adversar" incearca sa anticipeze raspunsul celuilalt.
Cineva pierde de fiecare data dar mainile se strang la sfarsit si raman prieteni.
Fain!
Asta e tot.
A, Si un sport pe care-l urasc...tenisul... la perete, felul ala de tenis cu care te antrenezi.
Pare ciudat ce spun.
Peretele e inert, surd, inalt si extrem de previzibil.
Nu se misca, nu-ti raspunde, nu poti trece de el...si daca in cazul tenisului normal incerci sa intelegi ce urmeaza a se intampla din miscari, pozitii si efortul adversarului, aici "la perete" te poti pasa singur, fara sa mai poti vreodata sa ajungi sa-ti repari "gresala intentionata" de unghi, de deviere, de abordare, chiar daca stii ce va urma.
Si nici macar nu te uimeste viteza cu care se intoarce impotriva ta!
Fara minge e si mai rau!