Nu stiu de ce dar era ca o sperietoare. Mare si impozant, era primul lucru pe care-l observai cand intra profesorul in clasa. Abia apoi ridicam capul si vedeam cine a intrat si nu ca nu ne-am fi asteptat. Sau poate si d'asta?
Parca era o usurare cand (rar dar se mai intampla), profesorii veneau fara catalog.
Dar sa revin. Dupa ce se schimbau saluturile se stiga catalogul, se striga "prezenta". Si parca se adunau si ghimpii prin stomace. Raspundeai: Prezent! cu o oarecare curaj si satisfactie ca ai facut si tu ceva bun inca de la incepul. Esti prezent macar! Dupa ce "trecea" de tine, ingrijorarile reapareau!
Ce o sa faca azi...extemporal?...o sa "asculte"? sau doar o sa "predea"?
De fiecare data era la fel.
N-am fost un elev model, poate din cauza asta!
Nici acum nu sunt "model".
Am si prezente si absente in acelasi timp.
Dau dar si scriu extemporale, ascult dar si "predau"(dupa unii prea mult) simultan.
Am si catalog.
Din cand in cand fac si prezenta.
Zambetul?-Prezent!...Chef de munca-Absent!(hahaha)...Dorinte?-prezent!...Ura?-absent motivat!(chestie de rasism si din cauza de democratie)....Dau pagina...asa...
Chef de joaca?-prezent....Iubire?-prezent!...Generozitate?...E invoita azi(deh, criza)!...
Mai sunt.
Din cand in cand o sa mai fac prezenta.
Catalogul e plin.
Si cu prezente si cu absente!
vineri, 5 martie 2010
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu