Terenul de Joaca.

O sa-mi treaca. Sunt sigur, pentru ca asa sunt eu; nu tin la suparare.
Am avut "lovituri" mari de care am trecut si am "uitat"..si am iertat. La ce bun sa ti suparare. Ma rog, ceva tot ramane dar numai ca semnal de alarma, ca "dispozitiv" de avertizare ceva mai sensibil.
Trece vremea si cine spunea ca timpul le rezolva pe toate avea dreptate.
A fost si mai e inca o perioada de liniste ...nu se intampla mai nimic. Nici de lucru nu am, nici cei ce umpleau Pestera nu prea mai vin...au treburi. E si mult noroi in curte. Nu se poate lucra afara.
Vine ea si primavara.
Atunci o sa fie plin. D'aia am impresia cateodata ca eu sunt ca un teren de joaca si atat. Nu prea suna nimeni decat sa intrebe ceva ce-l intereseaza pe el nici decum sa vada ce fac! Daca nu ar fi mess-ul unde schimb vorbe cu doi-trei, ar fi tacere absoluta.
Dar vine ea primavara.
Cine vine sa se joace acum pe un "teren de joaca" plin de "noroi"?...care a reactionat si nu a mai fost docil!... care s-a "razvratit" putin!
Nimeni sau aproape nimeni.
Dar nu e de vina "terenul"...ci Jucatorii.
Ei sunt cei care vor deja "cupa" fara insa sa fi trasat terenul. De fapt unii nici nu stiu jocul dar au absolvit scoala de arbitri!
Sunt prea "sus"ca sa se murdareasca intrand pe teren.
De fapt stau pe margine si ne arata ce tricouri noi si frumoase si-au cumparat...sau nici macar atat...ca nu suntem de nasul lor.
Eu cam asa ma simt...ca un teren de joaca fara jucatori pasionati de joc.