Adorabili sunt doi catelusi care se joaca.
Intotdeauna, ii urmaresti cu zambet pe fata si incremenit de frica sa nu cumva sa le distragi atentia si sa-i intrerupi...vor veni la tine si vei fi obligat sa-i ridici in brate. Daca au si o jucarie comuna spectacolul e garantat.
Acum depinde ce rasa sunt. Nu stiu daca stiti dar fiecare rasa de catei, isi apara posesiunea in felul ei!
Una-si ascunde prada, alta o lasa jos si devine agresiva, iar alte rase pur si simplu se asaza pe ea.
Cand catelusii sunt "frati" sa zicem, jucaria e in "pericol". trag de ea, maraie, se proptesc in toate patru labele, zmucesc...tot tacamu'. Haiosi rau!
Dar Jucaria? Si daca nu e doar o jucarie? Ea ce face, ce crede, ce pateste?
E destul de tare sa reziste? E destul de indiferenta sa nu-i pese? Posibil orice.
Cred ca raman totusi urme de colti.
Caini s-au adaptat si au devenit domestici..."pe langa casa omului"
Cred ca proastele obiceie se "iau".
De aia-mi plac salbaticiunile. Nu sunt lase, nu interpun prada intre ele si celelalte. La ele "duritatile" nu sunt indreptate inpotriva lucrului pe care-l plac, pentru ca nu "merita" asta, ci impotriva trecutului, pentru ca atunci, decid viitorul!
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu