Nu stiu daca ati simtit vreodata asta. Cand esti la "varsta intrebarilor" (cand nu e asta?) si nimeresti in situatii jenante.
Stiti ce simte un baiat fara experienta, care din graba, nerabdare, dorinta, se trezeste gol pusca in fata unei fete care din cine stie ce motiv se intoarce imbracata din traseul normal(dar fals) intrare, cuier, bucatarie-un pahar de acool, baie...?
Destul de multe.
Depinde, e adevart si de firea lui.
In orice caz multe: jena, frustrare,...parca si putina tradare...
Unii raman marcati pe viata.
Se mai duc "la femei" numai daca e ocupat la "barbati"
Nu e o regula dar e destul de frecvent sa poata fi.
Dar, cand, te destainui unui prieten si-ti descarci sufletul si nu te mai poti opri si spui tot si crezi ca ai gasit acel suflet care poate primi intreaga ta realitate devoalata?...
Si-l vezi suparat intr-o zi...
si vrand sa-l alini...
esti gata sa-l asculti...
si spune...
ca...
"Sunt lucruri care nu te privesc!"
Majoritatea dimtre noi trece peste asta, se mai duce "la femei".
Altfel nu am fi...si aici!
http://youtu.be/pDR_ldGke6A
Cantecul nu are legatura stransa...ar putea avea...doar cate versuri.
Oricum asta nu stie in ce se baga! =)) =))
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Desconspirare.
RăspundețiȘtergereCaci ce sa intelegem noi din aici? Suntem, adevarat aici. Si voi sunteti tot aici. Revenim la tematica de actualitate: frica. Iti dai seama ca cel mai mare pericol pentru "imaginea de realitate devoalata" pe care am creat-o este sinceritatea? De ce ti-as spune tie sau lui, eu, neica nimeni (in imaginea mea, falsa si ea de altfel) dar cu staif agatat de o "masca de semi-zeu", ce ma apasa, ce ma seaca, ce ma taie, adanc in sufletul meu? Caram dupa noi cozi lungi de ani lumina de frica, ce ne stirbesc increderea in noi, caci nu stim cine suntem. Dar nici nu vrem sa aflam. Autocunoasterea e inlocuita de comoditate. Ignoranta asupra propriei vieti e lipsa vietii insasi.
Tristetea ma inunda dar si lumina gandului dus pe cararea sinceritatii: singura poarta catre noi insine. si nu neaparat in fata altora.
Masca adanceste decalajul intre ceea ce suntem in "realitatea devoalata" si noi insine, intre ceea ce vrem a parea fi si fiinta noastra.
Neimplinirea este inerenta. Si totusi, evolutia are sens, chiar daca la scara miniscula de unde privim noi, pare altceva.
doar o mica corectie. deconspirare in loc de des...
RăspundețiȘtergereFormatia(inginer amarat :p )ma face sa gandesc putin diferit de tine. Poate nu inteleg bine ce zici dar uite ce zic eu.
RăspundețiȘtergereAm fost format sa gandesc asa: Problema!...urmeaza in mintea mea, din ce; in ce fel; cat mai ieftin!!!...a se citi (fara a creea dureri celor din jur)
Pericolul si chiar consecintele sunt in mintea mea deja asumate. Iti vine sa crezi ca asta face mai usor de acceptat orice varianta ar urma?
Urmand ce inteleg eu din ce spui, crezand ca gasesti locul in care poti ascunde "comoara", nu "ascunzi" nimic. Adica Devoalarea e completa, fara nuante si omisiuni. Nu denota asta si ceva cunoastere de sine? Neinplinirea se poate sti de la inceput. Si totusi nu te poti impotrivi!
Am uitat...frica...de cate feluri e frica?
RăspundețiȘtergereEu o mai am pe cea care ma impiedica sa fac rau!
Ca mod de actiune si implicit ca si consecinte, deciziile pe care le luam sunt luate inainte ca noi sa hotaram ce vom face, pentru ca exista milioane de amintiri inconstiente in subconstient iar aceste amintiri sunt cele ce iau de fapt, deciziile.
RăspundețiȘtergereHa! am spus, citind asta acu ceva ani dar totusi, la o analiza "private" cam asa stau lucrurile.
Si totusi, te poti "impotrivi". Caci, cu toate astea, decizia ne apartine. Sunt totusi amintirile si gandurile noastre, nu ale altcuiva, chiar daca ne place sa mai "preluam" si de la altii. Responsabilitatea este totala numai ca nu ne-o asumam.
In cazul asta, intuitia ne sopteste ca un pic de "liniste mentala" e mai mult decat binevenita in situatia luarii unei decizii.
Iar legat de frica, rau si bine, s-a constatat ca si un criminal considera ca fapta lui a fost una buna. Cum definim totusi raul? caci rau pentru tine poate fi bine pentru mine. Traim intr-o lume a dualitatii in care bine fara rau nu poate exista, caci nu le poti defini una in lipsa celeilalte. Sunt doar polaritati ale aceluiasi gand, cuvant sau fapta.
RăspundețiȘtergereIluzie, iluzie, te ador ...
:)) voi va auziti ce spuneti aici? Sa dai mai mult decat primesti? Oare nu asta e "definitia" universal recunoscuta prieteniei adevarate?? Atunci cand incepi sa cuantifici ce dai cu ce primesti deja lucrurile tind spre o anumita meschinarie. Inseamna ori ca acel prieten te face sa crezi ca nu da doi bani pe tine... ori ca ceea ce faci tu nu este chiar asa de "prietenos" la adresa lui ci este manat de oaresce interes.
RăspundețiȘtergereMa opresc aici pentru ca nu imi place sa aberez cu gratie :P
Da, cred ca am depasit granita dintre propriul jurnal si blog. Erau aberatiile mele si poate era cazul sa ramana ca atare.
RăspundețiȘtergereMea culpa.
Scuze daca am provocat oaresce orice ...
Ma opresc si eu tot aici, deocamdata.
Eu am pus doar o intrebare si flash-ul simtit, nu am dat raspuns cu toate ca eu stiu ca nu dau destul, nici pe departe cat ar trebui...si am Trecut ..mai departe!
RăspundețiȘtergereOrcine poate sa abereze si cu gratie aici.
"Suntem" un Blog liber
:)
Si ca sa aberez si eu tot cu gratie, cine stie cunoste. Poate ca cineva are ce sa-mi reproseze. Si poate ca destul de multe. Interesul nu are deaface cu simtirea si nici prieteni cu interesul!
RăspundețiȘtergere