Tinerete

PRIETENÍE, prietenii, s.f. Sentiment de simpatie, de stimă, de respect, de atașament reciproc care leagă două persoane; legătură care se stabilește între persoane, pe baza acestor sentimente; amiciție, prieteșug. ♦ Atitudine plină de bunăvoință, prietenoasă față de cineva. ♦ Legătură între grupuri sociale, între popoare, între țări bazată pe aspirații, năzuințe, interese comune. [Pr.: pri-e-. – Var.: (reg.) prietiníe s.f.] – Prieten + suf. -ie.
Sursa: DEX '98 |

Mda, cam vag asa...ce sa intelegi cand termenul e explicat cu alti termeni care nu-ti sunt familiari?
Prietenia:...cand reusesti sa ghicesti gandurile celuilalt si sa incerci sa-i alini dureri sufletesti?
Cand te intereseaza numai si numai cum o mai duce si ce mai face?.
Cand poti sa-i impartasesti cele mai ascunse nazuinte?
Cand si daca-l vezi dupa o periada lunga de timp poti sa reiei o discutie de parca a fost ieri?
Cand poti sa ceri ajutorul fara sa te simti apoi indatorat?
Cand visele lui sunt si ale tale?
Cand nu trebuie sa ceri nimic pentru ca ti se da oricum?
Cand il aperi si te apara, cand te ia in brate si te dojeneste daca gresesti, cand se gandeste la tine cum s-ar gandi la el?
Cand nu face si nu-ti cere socoteala?
Cand te asculta cu atentie ca sa priceapa intradevar ce zici?
Cand nu se ascunde si nu ascunde nimic de tine?
Cand bucata de paine mai mare ti-o da tie iar tu-i dai inapoi ce stii ca ni ti se cuvine?
Cand se scoala din somn fara sa te spurce si te asaza la masa, ca ai venit tu?
Cand nu zici: "-Eu am si alta treaba decat sa stau sa-l inteleg pe asta!"

Cum sa intelegi acesti TERMENI, daca nu-i stii si nu-i experimentezi?...si nici nu vrei...

"Ce-ati facut in ultimii cinci ani???"
-Pai m-am ocupat cu observatul...cu cautatul de atitudini d'astea...

Deocamdata mi-am regasit Tineretea.
(Trece si asta dar multumesc "vinovatilor")

Utopia

Vise desarte...nefezabil(ce porcarie de termen...caracteristic marii porcarii in care traim)...utopii...
Visele nu pot fi desarte decat daca ai incercat din rasputeri sa ti le inplinesti si nu s-a putut.
Si atunci poti visa cum ar fi putut fi.
Altfel, visele sunt vise!
Eu voi continua sa visez.
Si voi implinii cateva.

Lovitura de sta(r)t?

He,he! Pana la urma tot vine.
Primavara, de ea zic.
Anul asta am asteptat-o ca niciodata! Incep sa umble hormonii pe strada si gargaunii prin mintile noastre. Se da startul la vise si planuri de vacanta, la ganduri frumoase si recuperari de neinpliniri trecute.
Acum fiecare cu ce-l preocupa, normal. Fiecare le avem pe ale noastre, particulare in contextul asta general "de primavara"
Unii isi fac planuri de calatorie, altii ce sa mai inventeze, unii se multumesc cu putin, altii vor tot!
Fara nici o legatura...cei care-si propun teluri prea multe si prea inalte nu vor fii niciodata fericiti , nici macar cat negru sub unghie!
Si oamenii de genul asta sunt chiar periculosi pentru ca devin rai cu timpul, invidiosi pe micile realizari ale celorlalti, in permanenta obsedati de a epata si a arata celorlalti cat de capabili si potenti sunt ei si ce lucruri deosebite fac!
De fapt are legatura...
Cert e faptul ca astia sunt "viitorul".
Cei relativ normali nu au nici o sansa...vor fi atrasi iremediabil in capcana de ai admira pe acestia.Oamenii normali insa, pot admira sincer, cei dintai nu stiu decat sa invidieze.
Rau e pentru ei insa ca nu au putut si nici nu vor putea vreodata sa aiba parte de oameni sinceri in jurul lor. Vor fi tradati la primul semn de slabiciune! Asa e de cand lumea cu tipul asta oameni.

Se da "startul" la lucruri frumoase si ei vor sa fure si startul, sa dea o "lovitura de sta(r)t"!
Treaba lor!

Planurile mele se reduc la a fi eu insumi si sa ma schimb in bine cat pot!

Paradox

Stand de vorba cu cineva mai ieri alaltaieri mi-am dat seama de o chestie bizara. Dar sa o iau cu inceputul. Se intampla adeseori ca atunci cand cunoastem pe cineva, pentru prima oara, auzind diverse lucruri despre ea inainte (lucruri bune zic, d'aia si tinem sa o cunoastem), sa ramanem cu "gura cascata" la tot ce spune si povesteste.
Impresia care ne-o face e puternica si povestim si la altii: "ce om minunat am intalnit!".
Se intampla sa facem aprecieri laudative si ne imaginam cat de deosebita e o alta persoana si numai citind o carte sau un articol scris de aceasta.
Ne imaginam perfectiunea pornind de la o frantura, o picatura de viatza!
De fapt ne place sa visam.
Si trece timpul. Poate chiar devenim prieteni cu oamenii astia.
Nimic bizar si paradoxal pana acum, nu?
Urmeaza in schimb asta.
Cu cat devenim mai apropiati si mai prieteni avem tendinta sa sa nu mai apreciem calitatile celor apropiati si sa o dam in derizoriu, indiferent de ce ar zice sau face! Si asta ca sa nu-i zic lipsa de respect.
Bizar si paradoxal daca ne gandim cum a evoluat relatia.
Si cand iti dai seama ca si tu faci la fel si incerci sa te corectezi tu insuti, intre timp, ceilati te iau peste picior si te "corecteaza", iti dau si "exemple"...(tindem sa sa dam dreptate si sa luam ca exemple oameni ale caror defecte "eliminatorii" nu le stim)
Strainii! Oamenii aia la care ne uiteam ca la icoane!
Ne-am intors la inceput.
Ce ar mai cobori "specialistii" in ochii nostri daca ni i-am face prieteni.
Ar devenii in relativ scurt timp Carpaci!

Parca nu suntem intregi la minte
"Combati" intr-o relatie cunoscuta si sincera cu exemplele luate de aiurea si neverificate !
Calitatile de odinioara nu mai conteaza...acum se vad doar defectele.
Si nici macar nu realizam ca gresim!....multi dintre noi!
Eu mi-am dat seama de asta, d'aia am si scris, nu?

Terenul de Joaca.

O sa-mi treaca. Sunt sigur, pentru ca asa sunt eu; nu tin la suparare.
Am avut "lovituri" mari de care am trecut si am "uitat"..si am iertat. La ce bun sa ti suparare. Ma rog, ceva tot ramane dar numai ca semnal de alarma, ca "dispozitiv" de avertizare ceva mai sensibil.
Trece vremea si cine spunea ca timpul le rezolva pe toate avea dreptate.
A fost si mai e inca o perioada de liniste ...nu se intampla mai nimic. Nici de lucru nu am, nici cei ce umpleau Pestera nu prea mai vin...au treburi. E si mult noroi in curte. Nu se poate lucra afara.
Vine ea si primavara.
Atunci o sa fie plin. D'aia am impresia cateodata ca eu sunt ca un teren de joaca si atat. Nu prea suna nimeni decat sa intrebe ceva ce-l intereseaza pe el nici decum sa vada ce fac! Daca nu ar fi mess-ul unde schimb vorbe cu doi-trei, ar fi tacere absoluta.
Dar vine ea primavara.
Cine vine sa se joace acum pe un "teren de joaca" plin de "noroi"?...care a reactionat si nu a mai fost docil!... care s-a "razvratit" putin!
Nimeni sau aproape nimeni.
Dar nu e de vina "terenul"...ci Jucatorii.
Ei sunt cei care vor deja "cupa" fara insa sa fi trasat terenul. De fapt unii nici nu stiu jocul dar au absolvit scoala de arbitri!
Sunt prea "sus"ca sa se murdareasca intrand pe teren.
De fapt stau pe margine si ne arata ce tricouri noi si frumoase si-au cumparat...sau nici macar atat...ca nu suntem de nasul lor.
Eu cam asa ma simt...ca un teren de joaca fara jucatori pasionati de joc.

Pregatiri de incheiere

Atat.

P.S.
Nu trebuia sa scriu aici ce cer altora.
Aici eram eu insumi si atat.
Daca in schimb nu stiu sa ma exprim ...
ma pregatesc sa inchei.

Nici o explicatie...

Am scris cate ceva si reactiile nu au intarziat sa apara.
Nimeni nu a inteles exact ce am zis, sau mai bine zis, toti au inteles ce au vrut ei, nu strict ce am scris eu.
Unii au inteles ca ma iau de ei degeaba.
Altii au inteles exact pe dos.
Mai toti au inteles ca sunt incrancenat si suparat.
Ca trebuie sa-si ia lucrurile, ca vreau sa scap de ei, ca trebuie sa faca socoteli.
Poate ca sunt si nerecunoscator?
Ca aici e gazeta de perete...ca a venit "Ziua Canii"!
Asta cand nu o sa mai fiu!

Vise

Trebuie sa ma las de fumat. Fumatul duce la impotenta!
D'aia nici nu-mi cumpar tigari cu anuntul asta iar daca se nimereste schimb tigarile dintr-un pachet in altul cu avertizare mai prietenaosa...de exemplu cu canceru'!
Cel mai mult le apreciez pe alea cu "Fumatul da dependenta, nu incepeti sa fumati!"...eu am inceput mai demullt asa ca la mine nu mai e valabil!
Bine, acum nu stiu cand o sa se manifeste vizibil dar cred ca a si inceput intr-un mod parsiv!
In rarele cazuri cand imi aduc aminte ce am visat observ cu tristete ca nu mai am vise erotice. =)=)
Chiar daca ma gandesc la "ceva" inainte de a adormii!

Nu e bine; trebuie sa ma las, de fumat.
Ce dracu', a inceput cu visele!? Pai astea's cele mai importante!
Degeaba gandesti lucruri cand esti treaz daca visele sunt seci!
Pentru ca visele te trag inainte!
Ele sunt motoarele noastre!
Ele stiu inainte ca noi sa ne "trezim", unde o sa mergem!

Catalog

Nu stiu de ce dar era ca o sperietoare. Mare si impozant, era primul lucru pe care-l observai cand intra profesorul in clasa. Abia apoi ridicam capul si vedeam cine a intrat si nu ca nu ne-am fi asteptat. Sau poate si d'asta?
Parca era o usurare cand (rar dar se mai intampla), profesorii veneau fara catalog.
Dar sa revin. Dupa ce se schimbau saluturile se stiga catalogul, se striga "prezenta". Si parca se adunau si ghimpii prin stomace. Raspundeai: Prezent! cu o oarecare curaj si satisfactie ca ai facut si tu ceva bun inca de la incepul. Esti prezent macar! Dupa ce "trecea" de tine, ingrijorarile reapareau!
Ce o sa faca azi...extemporal?...o sa "asculte"? sau doar o sa "predea"?
De fiecare data era la fel.
N-am fost un elev model, poate din cauza asta!
Nici acum nu sunt "model".
Am si prezente si absente in acelasi timp.
Dau dar si scriu extemporale, ascult dar si "predau"(dupa unii prea mult) simultan.
Am si catalog.
Din cand in cand fac si prezenta.
Zambetul?-Prezent!...Chef de munca-Absent!(hahaha)...Dorinte?-prezent!...Ura?-absent motivat!(chestie de rasism si din cauza de democratie)....Dau pagina...asa...
Chef de joaca?-prezent....Iubire?-prezent!...Generozitate?...E invoita azi(deh, criza)!...
Mai sunt.
Din cand in cand o sa mai fac prezenta.
Catalogul e plin.
Si cu prezente si cu absente!