Intoarcerea fiului ratacitor

Prin 1990 cand nici nu stiam ce ni se pregateste, eram ca multi altii in mijlocul "problemelor".
Tuturor problemelor.
Chiar si a celor pe care nu le puteam influenta deloc.
Pentru ca nu aveam voie sa faceam parte din ele.

Mi-am promis ca nu scriu de politica pe "bleg" dar e fascinant si foarte seducator subiectul, asa ca am sa-l "ating" nitel.

Revin deci: dupa participari ca oaia in turma la tot felul de evenimente, retras prin fata televizorului, continuam sa ma exteriorizez vehement pana la injuraturi, inpotriva a orice mi se parea ca nu e in acord cu parerea mea.
Parerea mea. Unica, valabila, adevarata, reala, ...
Vax.
Incet incet insa, m-am calmat ca de, am mai mai inaintat in varsta.
Aveam 29 de ani si ...crezi ca le stii pe toate si ca esti implinit mental, ca ai oaresce cultura...
Uram, da, asta e cuvantul, uram Partidele istorice, care au avut indrazneala sa iasa din istorie si sa ma deranjeze cu reprezentanti cu fete de oameni care vroiau sa-mi spuna ceva ce nu vroiam sa ascult.
Nu erau atat de demni de mine ca sa-i ascult.
Vai de capul meu.
Ei nu-mi spuneau cat au patimit prin inchisori, ei imi spuneau cum e sa te lupti pentru un ideal.
Asa cum au facut ei.

Acum cateva zile am sorbit din nou televizorul.
Discursul Regelui.
La 90 de ani.
Ce moment unic.
Ce incantare in mocirla in care ne zbatem adusi de cei pe care-i credeam buni la un moment.

Nu stiu daca se putea sa facem in asa fel incat sa ne fii pastorit din prima clipa dupa revolutie dar acum cred ca ar fi fost mult mai bine pentru amaratul asta de popor.
Pentru minunata noastra Natiune!

Iazul cu pesti

Aveti acvariu?
Eu am de cand ma stiu. Ma rog, cu ceva pauze dar iubesc animalele si pestii nu mi-au lipsit nici ei.
Cu ceva timp in urma, un prieten s-a decis sa-mi daruiasca un "camin" mai spatios pentru cei doi carasi neaosi pe care-i crescusem de mici scapandu-i de cutitul de bucatarie al vecinei.
Dupa patru ani de inghesuliala, meritau sa aiba casa noua. Aveau cam un kilogram de fiecare.
Aveau, da! Cand totul era pus la punct, suport special care sa tina in spate aproape 400 de kilograme de apa sticla si nisip, plante frumoase, filtre, incalzitoare si decoratiuni interioare...ei s-au hotarat sa ma paraseasca. Au murit.
Aveam acum un acvariu imens si gol, cu apa limpede si peisaj mirific dar gol.
Am suferit un pic dar cum este de obicei, timpul le rezolva pe toate. Printr-o intamplare ciudata, am intalnit intr-un loc de pescuit, ales absolut la intamplare un cunoscut pe care nu-l mai vazusem de cel putin 10 ani.
Se pregatea sa plece acasa si dupa ce am schimbat amintiri si amabilitati, ne-a lasat toata momeala...pentru ca nu prinse-se nimic.
Inutil sa va mai spun dar si noi(eram cu un prieten) am avut aceleasi "rezultate".
Asa ca dupa doua zile acvariul era plin de carasei mici care zburdau si mancau mancare de pisici!
O incantare!
Unde ramasesem?...nicaieri, continuam.
Am avut parte de "cearta"..."au paraziti, sunt prea multi, asta e un acvariu pentru pesti exotici"...etc...deh, specialistii.
Primesc un telefon intr-o zi de la un necunoscut cum ca as fii dat anunt ca donez carasi, si fara sa mai astepte sa dau macar o replica imi insira o povestioara hazlie(pt mine) ca plecandu-i parintii de acasa, l-au insarcinat sa schimbe apa la iazul din curte...si el, tanar, singur acasa, deh...a uitat de pompa ce tragea apa din iaz.
Cu cativa pestici vroia sa dreaga busuiocul
Am ramas un pic mut dar am banuit cine mi-a copt-o. Ha, ha.
Am invitat omu sa-i vada si sa incerce sa prinda cativa poate ca nu ia bataie prea multa.
Iubesc animalele, dar i-am dat din pestii mei unui necunoscut pentru ca iubesc si oamenii, asa cum sunt ei.

Frica?

De cate feluri este frica?...Parca am mai pus intrebarea asta!
Nu ma intereseaza numarul.
Calitativ ma intereseaza...grupa mare...adica facem pe noi de frica din motive multiple. Intr-un mare fel, ca sa zic asa.
De ce sa spunem ce gandim ..daca cineva zice altfel?
De ce sa facem ce vrem...daca cineva afirma ca am gresit?
De ce sa primim ceva cu inima deschisa...daca cineva-si inchipuie "cine-stie-ce"?
Mai fac si eu d'astea(cu primitul) dar din alte motive...
De curand, am vrut sa daruiesc cuiva ceva...era momentul...si am fost refuzat nepoliticos...m-am simtit foarte jignit...am trecut oricum "peste"
Jignirea insa, de a refuza un cadou de la cineva cat de cat prieten, a ramas ca un cui infipt.
Poate frica sa fie de vina.
Asta ca sa nu-mi inchipui altceva.

Dialoguri Banale II

Stiti "faza" cu taranu care a vazut girafa?...

Intr-o zi pe la amiaza, plec din "pestera" ca mi-era foame(si altceva)si am zis sa "cuplez" doua nevoi o data.
Cand trag "piatra" de la "petera" dupa mine , aud dinspre poarta: "Mirceaaaaaa, Sa-ti dea Dumnezeu sanatateeee!"...,.zic:
-Ce e fata?(era vecina... mi-a dat un trenning si niste chiloti ca a facut parastas)
-Mirceaaaa, m-am certat cu mama si acum plecam la "16"(piata 16 Februarie) sa iau niste lipici. Mi-am adus aminte si vreau sa te intreb daca nu ai niste silicon.
-Am, zic, de care-ti trebuie, ca exsta si acetic si acrilic ..ma rog de mai mute feluri..ce faci cu el?
-Nu conteaza de care e, am calcat pe un MELC si trebuie sa-i lipesc cochilia...AM CITIT PE NET!!!
-Fata esti chiar du-sa?...iti dau eu un melc ca e curtea plina. NU, NU CA SI-A REVENIT!!!
...cam cum aratam eu cu un capacel de bere in mana, plin de silicon facand o fapta buna ? :lol: :lol: :lol:

..Asa ceva, nu exista! :lol: :lol:

Efemeride...sau "copy/paste"

Am fost "certat" cu ceva timp in urma ca fac confuzie intre forum si blog..sau intre blog si forum...oricum nu mai conteaza, textul e al meu si imi permit sa dau copy/paste.


Stiti ce sunt efemeridele, niste gaze ce se nasc, traiesc, zboara si se iubesc sa-si lase mostenirea intr-o singura zi. Asta e viatza lor. Scurta, intensa, completa.
Acum, vietisoara lor e scurta, dar depinde din ce punct de vedere privesti. Probabil ca din punctul lor de vedere nu e scurta, cum si noi, daca vedem pe cineva care a implinit 88 de ani si e pe cale sa-si ia adio de la noi, ne gandim ca "a trait destul!".
Efemeridele nu-si pot da seama ca traiesc putin!
Ele sunt fericite si implinite!
Ele nu gandesc.
Sunt efemeride.
Sau poate nu e asa?
Daca ar traii pana la pranz si nu pana seara cum sunt programate?
Si-ar da seama?
Poate ca da, DAR NU CRED!
Atunci , sigur nu ar mai fii efemeride.
ar fi oameni.
Avem printre noi efemeride ce stiu ca traiesc pana la pranz! :((

Dialoguri Banale.

Probabil ca se zvarcoleste Nicuta Tanase in mormant, dar nu ma pot abtine sa nu incadrez ce urmeaza, in categoria deja celebra creeata de distinsul Scriitor in (romanul?)" "Cruce de Ocazie".
Deci, titlul asta are sa mai urmeze...ca e inevitabil!

Avand auzul destul de dezvoltat(unii stiu), intr-o zi deschid portile mari de la curte pentru ca eram sigur ca a venit...
Aud concomitent cu miscarea de aripi de fluture a portilor:
-Mirceeeeaaaaa!
Ma uit in directia(de mult stiuta) de unde venea sunetul si peste capul prietenului meu care tocmai inchidea masina si pornea spre mine, aud:
-Am o veste buna pentru tineeeee!(era vecina de peste drum.)
-Ce veste fata?-zic.
-Peste un an, isi revine piata imobiliaraaaaaaaaaaaaaaaaaa!
-Brava fata-zic si si incerc sa ma retrag cat mai repede, tragand si prietenul printre porti...sunt niste probleme p'aci!

Un An

Pentru ca batranii stiu sa astepte am asteptat si eu. Chestia e ca nu stiu ce am asteptat pana acum. Ca sa astepti ar trebuii sa stii Ce astepti, nu?
Ma rog , prostii.
Dar tot am asteptat.
De fapt am fost confuz in asteptari chiar si eu..."atotstiutorul'...rahat!
Am asteptat "normalitatea"(in viziunea mea, e adevarat)
Am asteptat ...ce asteapta altii de la mine(ce ziceti de chestia asta???)
Am asteptat...zorile( au fost cele mai punctuale)...rar vezi asa ceva printre oameni.
Am asteptat...ca unii sa gandeasca cu al lor cap(poate le-a "iesit", nu stiu ca nu au marturisit)
Am asteptat...si ceva lucruri materiale
Am asteptat si un an intreg ca sa mai scriu ceva...de fapt fara cateva zile.
Inseamna ca nu am reusit sa astept destul?