Prin 1990 cand nici nu stiam ce ni se pregateste, eram ca multi altii in mijlocul "problemelor".
Tuturor problemelor.
Chiar si a celor pe care nu le puteam influenta deloc.
Pentru ca nu aveam voie sa faceam parte din ele.
Mi-am promis ca nu scriu de politica pe "bleg" dar e fascinant si foarte seducator subiectul, asa ca am sa-l "ating" nitel.
Revin deci: dupa participari ca oaia in turma la tot felul de evenimente, retras prin fata televizorului, continuam sa ma exteriorizez vehement pana la injuraturi, inpotriva a orice mi se parea ca nu e in acord cu parerea mea.
Parerea mea. Unica, valabila, adevarata, reala, ...
Vax.
Incet incet insa, m-am calmat ca de, am mai mai inaintat in varsta.
Aveam 29 de ani si ...crezi ca le stii pe toate si ca esti implinit mental, ca ai oaresce cultura...
Uram, da, asta e cuvantul, uram Partidele istorice, care au avut indrazneala sa iasa din istorie si sa ma deranjeze cu reprezentanti cu fete de oameni care vroiau sa-mi spuna ceva ce nu vroiam sa ascult.
Nu erau atat de demni de mine ca sa-i ascult.
Vai de capul meu.
Ei nu-mi spuneau cat au patimit prin inchisori, ei imi spuneau cum e sa te lupti pentru un ideal.
Asa cum au facut ei.
Acum cateva zile am sorbit din nou televizorul.
Discursul Regelui.
La 90 de ani.
Ce moment unic.
Ce incantare in mocirla in care ne zbatem adusi de cei pe care-i credeam buni la un moment.
Nu stiu daca se putea sa facem in asa fel incat sa ne fii pastorit din prima clipa dupa revolutie dar acum cred ca ar fi fost mult mai bine pentru amaratul asta de popor.
Pentru minunata noastra Natiune!
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu